Normal, în cele din urmă mi-am făcut card la bibliotecă. S-a nimerit să fie Burnt Oak Library. Se află la câteva staţii de Edgware, zona unde am două „case” în care sunt „cleaner”. După ce am poposit cam 20 de minute la raftul IT şi PR am căutat „shelf”-ul poeţilor. Cam sărăcuţ… Însă această sărăcie mi l-a scos în cale pe Benjamin Zephanian, un poet rebel pe care l-am îndrăgit de cum i-am citit primele versuri din cartea Too Black, Too Strong. Acum citesc Propa Propaganda. Nu ajunge că scrie cum scrie. Mai şi cântă… Şi ţine speech – uri despre poezie şi despre… Republica Engleză. Mărturisesc că ăsta ar fi „dezacordul” dintre mine şi el… În rest, sunt îndrăgostită „lulea” de poeziile lui…
His website…
Găsiţi mai multe pe YouTube…
Eu, ieri, în Regent’s Park…
Ela Roseni 
Daca tu esti, in poza, cu barbia asta de granit,n-o sa mai am curajul unor comentarii in spiritul meu,
Bine ca stiu! 🙂
Onu
M-ai făcut să zâmbesc… 🙂
Mă bucur, dar stai, să vezi!
Să vezi, şi să nu crezi!
Onu
Şi zâmbetul? Vine el, nu?! 🙄
Vine, a venit chiar mai târziu când un căţel s-a aşezat lângă mine, şi pe când mă pregăteam să „ne fotografiem” potăiuţa parcă a ghicit ce vreau să fac şi dus a fost! 🙂
Hi, cu engleza cum mai esti? Esti in largul tau, sau esti in largul ei?! :-))) pe curand…
Citeste blogul meu http://prgoodadvice.blogspot.co.uk si vei vedea… 🙂
🙂
http://worldofsolitaire.wordpress.com/
Onu
Incearca sa iei legatura cu Alin Fumurescu, in americi.
Pina era aici (la Cluj) era un om bun.Poate mai are o mina , de ajutor, de intins.
Mult bine!
Multumesc frumos pentru îndrumare! 🙂
Nu credeam ca mai exista oameni care sa aprecieze poezia… 😀
Fiecare cu poezia sa… Vad ca tu esti „logodit” cu arta bijuteriilor si a comertului… Care tot arte sunt… 🙂