Benjamin Zephaniah – un poet pe care l-am îndrăgit de cum i-am citit primele versuri

 Normal, în cele din urmă mi-am făcut card la bibliotecă. S-a nimerit să fie Burnt Oak Library.  Se află la câteva staţii de Edgware, zona unde am două „case” în care sunt „cleaner”.   După ce am poposit cam 20 de minute la raftul IT şi PR am căutat „shelf”-ul poeţilor. Cam sărăcuţ… Însă această sărăcie mi l-a scos în cale pe Benjamin Zephanian, un poet rebel pe care l-am îndrăgit de cum i-am citit primele versuri din cartea Too Black, Too Strong. Acum citesc Propa Propaganda. Nu ajunge că scrie cum scrie. Mai şi cântă… Şi ţine speech –  uri despre poezie şi despre… Republica Engleză. Mărturisesc că ăsta ar fi „dezacordul” dintre mine şi el… În rest, sunt îndrăgostită „lulea” de poeziile lui…

His website

Găsiţi mai multe pe YouTube

DSCN7028              Eu, ieri, în Regent’s Park…

WatchShop

John Perkins, again

Nu, nu vrrrreau să iau în considerare asemenea gândire diabolică. Dar sunt nevoită. Tot ceea ce trăim în zilele noastre întăreşte „confesiunile” acestui fost angajat într-o activitate pentru care aproape că nu-l poţi ierta. Dar asta e altă poveste.
 
Îl înghit pe John Perkins cu linguriţa. Pe îndelete. Pentru a mă învenina cât mai mult. Pentru a nu uita că gândesc şi că nu am voie să renunţ la atitudine. Măcar
prin modalitatea asta. Măcar scriind.
 
Ceea ce ar trebui să ne cutremure sunt operaţiunile economice şi politice puse în mişcare, operaţiuni  care deja ne afectează mai mult sau mai puţin pe toţi.
 
Citez din nou:
Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte (este vorba de proiectele dezvoltate de marile puteri în ţările noastre n.m.) era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în consideraţie.
 
Sursa – John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic”
Deşteaptă-te, române! nu este de actualitate! Mult mai mult ar trebui scos în evidenţă un Deşteaptă-te, omenire!  Dar omenirea îşi vede de glamuru’ ei, de lifestyl-ul ei, de naivităţile ei. Care societate civilă?
 
20 de miliarde de euro? Sau câte, că nu am mai ţinut evidenţa…
 
PS. Nu e o reclamă pentru a cumpăra cartea. Cred că se găseşte şi la bibliotecă.
 

John Perkins şi explicaţiile unui dezgustător mecanism de aservire

Eu când dau peste o jucărie nu o mai las… Aşa şi cu lectura omului ăstuia. Numai 5% să fie adevărat şi e monstruos… Bine, bine… Nu suntem născuţi de ieri, de azi. Mai ştim şi noi câte ceva. Omul vorbeşte despre năzdrăvăniile specialistului. Cum de am ratat cartea până acum?

Ecuadorul este una dintre ţările tipice, aduse de AE (asasinii economici) în dependenţă economică şi politică totală. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din pădurea tropicală ecuadoriană, companiile primesc 75 de dolari. Din suma rămasă – 25 de dolari -, trei sferturi trebuie să meargă în contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce rămâne acoperă cheltuielile militare şi guvernamentale – ceea ce înseamnă că rămân în jur de 2,5 dolari pentru sănătate, educaţie şi programe menite a-i ajuta pe săraci. Astfel, la fiecare sută de dolari luată pentru petrolul extras din Amazon, mai puţin de 3 dolari ajung la oamenii cu cea mai mare nevoie de bani (…)

Imi sună cumva în urechi Roşia Montana, Roşia Montana...Gold Corporation,
Gabriel Resources

Cum să…

ne ferim de capcanele pervertirii? Poate luând în considerare experienţele altora?

„Când femeile şi bărbaţii sunt recompensaţi pentru lăcomie, atunci lăcomia devine un stimulent corupător.” (John PerkinsConfesiunile unui asasin economic)

Update:

Nu pot să nu adaug un citat. Sper doar ca John Perkins să nu mă penalizeze pentru că am preluat atât de mult. 🙂

De fapt, ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este să clădim tocmai acest imperiu global. Suntem un grup de elită, alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci. Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor – centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale.

O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţii şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. În esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco.

În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda. Dacă un AE (n.m. asasin economic) dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asuprea voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani – şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.

Eu cred că această carte nu a fost scrisă din considerente financiare. Cred ceea ce scrie şi nu pot să nu mă întreb:  NOI CÂT AM MUŞCAT-O DE RĂU?

Mariana Pândaru – „Aproape linişte”

Sunteţi invitaţi cu toţii – chiar şi

cei neinvitaţi –

la o frumoasă lansare de carte…

Deva – Festivalul „Carpatica” la a XIII-a ediţie

Informaţii pe blogul revistei „Pensionarul”…

„Trofeul Micului Cititor” va fi decernat de 1 Iunie

Cu prilejul Zilei Internaţionale a Copilului, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizeată cea de-a 32-a ediţie a manifestării Trofeul Micului Cititor. În cadrul acestei acţiuni, elevii ciclului primar vor răsplăti editura, autorul şi ilustratorul de carte care, în anul care a trecut, s-au bucurat de atenţia lor.

Acest eveniment va avea loc în ziua de 1 iunie, ora 10, în Sala Mare a Casei de Cultură „Drăgan Muntean”  din Deva şi, potrivit celor spuse de Sebastian Bara, directorul Bibliotecii, scopul este acela de a-i apropia pe micii cititori de carte de autorii ei.

„Este un minunat prilej pentru tinerii cititori să cunoască îndeaproape activitatea unei edituri, să afle care este drumul cărții din stadiul de manuscris până la cartea pe care o văd în rafturile librăriilor sau pe care o împrumută de la bibliotecă”, a subliniat Sebastian Bara.

Tot în cadrul acestei acţiuni va fi desemnat şi premiat şi cel mai fidel tânăr cititor, cel care a citit cele mai multe cărţi de la bibliotecă.

După decernarea Trofelului, cei prezenţi în sală se vor bucura de un moment artistic oferit de ansamblul folcloric „Muguri de Tezaur” al Colegiului „Ion Mincu” din Deva.

 Cu trofeu: ivanuska   celucrufrumos  bibliodevafiliala3  ratzone   turistclujan   blogulise     colectionara