Publicat în carte, cultura, diverse, ela roseni, lectură, literatura, music, poezie, world culture

Benjamin Zephaniah – un poet pe care l-am îndrăgit de cum i-am citit primele versuri

 Normal, în cele din urmă mi-am făcut card la bibliotecă. S-a nimerit să fie Burnt Oak Library.  Se află la câteva staţii de Edgware, zona unde am două „case” în care sunt „cleaner”.   După ce am poposit cam 20 de minute la raftul IT şi PR am căutat „shelf”-ul poeţilor. Cam sărăcuţ… Însă această sărăcie mi l-a scos în cale pe Benjamin Zephanian, un poet rebel pe care l-am îndrăgit de cum i-am citit primele versuri din cartea Too Black, Too Strong. Acum citesc Propa Propaganda. Nu ajunge că scrie cum scrie. Mai şi cântă… Şi ţine speech –  uri despre poezie şi despre… Republica Engleză. Mărturisesc că ăsta ar fi „dezacordul” dintre mine şi el… În rest, sunt îndrăgostită „lulea” de poeziile lui…

His website

Găsiţi mai multe pe YouTube

DSCN7028              Eu, ieri, în Regent’s Park…

 

Publicat în carte, citate, ela roseni, lectură, realităţi

Pastila Perkins (PP) :)

Aşa numesc eu lectura acestei cărţi! Pastilă! Imunizare la… manipulare (IM).

O pastilă pentru imunizare la manipulare pe  plutacupaparude! 🙂

„După atacurile din 2001 de la World Trade Center şi Pentagon au apărut şi mai multe dovezi despre relaţiile secrete dintre Washington şi Riad. În octombrie 2003, revista Vanity Fair a publicat informaţii care nu mai fuseseră niciodată făcute publice, într-un articol de anchetă intitulat „Saving the Saudis” („Salvându-i pe saudiţi”). Pe mine personal, povestea despre relaţia dintre familia Bush, Casa de Saud şi familia Bin Laden nu m-a surprins câtuşi de puţin. Ştiam că acele relaţii datau oricum de pe vremea Afacerii de Spălare a a Banilor Arabiei Saudite, începute în anul 1974 şi de pe vremea când George H.W. Bush era ambasador al SUA la ONU (din 1971 până în 1973) şi apoi şeful CIA (din 1976 până în 1977). Ceea ce m-a surprins însă a fost faptul că adevărul ajunsese în cele din urmă la nivelul presei. Vanity Fair trăgea următoarele concluzii: familia Bush şi Casa de Saud, cele mai puternice două dinastii din lume, avuseseră relaţii personale, de afaceri şi politice foarte strânse, care durau de peste 20 de ani…

În sectorul privat, saudiţii susţineau compania Harken Energy, o companie de petrol bătăioasă în care investise George W. Bush. Recent, fostul preşedinte George H.W. Bush şi aliatul său pe termen lung, fostul secretar de stat James A. Baker III, au apărut în faţa saudiţilor la acţiunea de caritate pentru Carlyle Group, discutabil dacă e cel mai mare fond privat de investiţii din lume. Astăzi fostul preşedinte Bush continuă să fie consilier senior al companiei, printre ai căror investitori de pare că se numără şi un saudit acuzat de legături cu grupurile de sprijin terorist…” (John Perkins„Confesiunile unui asasin economic”, 2007)

Toate aceste citate pe care le reproduc din cartea lui Perkins au un scop: acela de a nu închide ochii la realitatea care ni se impune. Ca români, e cazul să ripostăm ori de câte ori politicienii noştri o iau razna şi se împrumută chipurile ca să ne plătească nouă slariile şi pensiile. Să nu mai înghiţim gogoşile lor! Eu cred că ceea ce scrie Perkins e adevărat şi, chiar dacă sunt împotriva modului în care şi-a câştigat traiul, îl apreciez pentru că a redevenit, din AE, OM. Sau poate ne manipulează chiar el? 🙂

Vă mai amintiţi de cartea „Corupţia marilor puteri”?Vă mai amintiţi de cartea „Furtul unei naţiuni”  a lui Tom Gallagher?

Publicat în carte, cultura, lectură, realităţi

John Perkins, again

Nu, nu vrrrreau să iau în considerare asemenea gândire diabolică. Dar sunt nevoită. Tot ceea ce trăim în zilele noastre întăreşte „confesiunile” acestui fost angajat într-o activitate pentru care aproape că nu-l poţi ierta. Dar asta e altă poveste.
 
Îl înghit pe John Perkins cu linguriţa. Pe îndelete. Pentru a mă învenina cât mai mult. Pentru a nu uita că gândesc şi că nu am voie să renunţ la atitudine. Măcar
prin modalitatea asta. Măcar scriind.
 
Ceea ce ar trebui să ne cutremure sunt operaţiunile economice şi politice puse în mişcare, operaţiuni  care deja ne afectează mai mult sau mai puţin pe toţi.
 
Citez din nou:
Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte (este vorba de proiectele dezvoltate de marile puteri în ţările noastre n.m.) era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în consideraţie.
 
Sursa – John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic”
Deşteaptă-te, române! nu este de actualitate! Mult mai mult ar trebui scos în evidenţă un Deşteaptă-te, omenire!  Dar omenirea îşi vede de glamuru’ ei, de lifestyl-ul ei, de naivităţile ei. Care societate civilă?
 
20 de miliarde de euro? Sau câte, că nu am mai ţinut evidenţa…
 
PS. Nu e o reclamă pentru a cumpăra cartea. Cred că se găseşte şi la bibliotecă.
 
Publicat în cultura, lectură

John Perkins şi explicaţiile unui dezgustător mecanism de aservire

Eu când dau peste o jucărie nu o mai las… Aşa şi cu lectura omului ăstuia. Numai 5% să fie adevărat şi e monstruos… Bine, bine… Nu suntem născuţi de ieri, de azi. Mai ştim şi noi câte ceva. Omul vorbeşte despre năzdrăvăniile specialistului. Cum de am ratat cartea până acum?

Ecuadorul este una dintre ţările tipice, aduse de AE (asasinii economici) în dependenţă economică şi politică totală. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din pădurea tropicală ecuadoriană, companiile primesc 75 de dolari. Din suma rămasă – 25 de dolari -, trei sferturi trebuie să meargă în contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce rămâne acoperă cheltuielile militare şi guvernamentale – ceea ce înseamnă că rămân în jur de 2,5 dolari pentru sănătate, educaţie şi programe menite a-i ajuta pe săraci. Astfel, la fiecare sută de dolari luată pentru petrolul extras din Amazon, mai puţin de 3 dolari ajung la oamenii cu cea mai mare nevoie de bani (…)

Imi sună cumva în urechi Roşia Montana, Roşia Montana...Gold Corporation,
Gabriel Resources