Iris Radulian este una dintre româncele pe care am ajuns să le apreciez în mod deosebit. Pentru că, în cazul ei, se aplică zicala despre acele fapte care vorbesc în locul omului. A demarat, alături de alți români inimoși, proiectul My Romania Group. În cadrul acestui proiect a dezvoltat și My Romania School, o școală de weekend în limba română pentru copii și o școală de weekend în limba engleză pentru adulți.
E.R.: Bună ziua, Iris. Îți mulțumesc pentru faptul că ai fost de acord cu acest interviu prin care vom încerca să facem cunoscute proiectele deosebite prin care încerci să sprijini comunitatea românească și nu numai. O întrebare, hm, de încălzire, aș spune. Cine este, de fapt, Iris Radulian?
Iris Radulian: Am 32 de ani și sunt din București. Am sosit la Londra printr-o coincidență. Destinul m-a adus aici și văd că nu a fost o greșeală. După ce am absolvit în București științele politice, am dorit mult să studiez în străinătate pentru a putea face o diferență de atitudine. Am obținut burse în USA, însă ceva m-a oprit de a face un astfel de pas. Probabil m-a speriat distanța. Am decis să transfer totul în Europa și am ales Marea Britanie. Am sosit în 2005 și îmi amintesc foarte clar momentul când am pășit pe acest pământ. Emoții mari în sufletul meu, însă ceva îmi zicea că va fi bine. Și așa a fost. După terminarea studiilor am avut șansa de a obține un post de practică la Consulatul României din Londra. După care am cunoscut-o pe doamna Jane Nicholson care conduce fundația FARA împreună cu prințul Charles. Este un charity (organizație de caritate n.r.) foarte mare, din Londra, care strânge fonduri pentru copiii nevoiași din România. Am lucrat cu ei 7 ani, după care ceva m-a atras către științele sociale și am decis să mă înscriu la al doilea master, de data aceasta în social-work, pregătindu-mă pentru munca cu comunitatea noastră. Prin toate proiectele pe care le-am desfășurat împreună cu alți oameni absolut deosebiți, am constatat, cu toții, că românii de aici chiar merită tot suportul nostru, că suntem niște oameni cu mult caracter, iar cu puțin antrenament și străduință, putem ajunge foarte departe.
E.R.: Fiind plecată de atâta vreme, ce mai înseamnă pentru tine să fii român? Român într-o țară străină.
(citiți mai mult in ziarul Eu, Românul!… Vă supărați? 🙂 )
Ela Roseni 
Am trait pentru o vereme departe de casa in Italia, intr-un oras aproape de Germanis si Venetia.
Pot spune ca la ei era mult mai curat decat in Romania, oamenii mai civilizati si mai bine crescuti, venitul evident mai mare dar si chiriile, combustibilul si impozitele mult mai mari.
Dupa o vreme am realizat ca degeaba castig 1200 sau 1500 de euro/luna nu rezolv nimic pentru ca in Vest cu asa venit esti cam sarac la ce preturi sunt.
Acum m-am intors in tara, am cateva afaceri si pot spune ca ma simt mult mai bine, ma simt acasa.
O perioada nu ai mai publicat nimic. Nici eu nu prea te-am mai vizitat! Ma bucur pentru ca ai revenit
Te invit şi la lectura
http://popateapa.wordpress.com/2014/11/29/bugetul-de-pensii-o-ia-la-vale/
Sper sa mai intri pe blog..
Sarbatori luminate, draga Ela,
sa-ti ajute Dzeu
sa fii bine si sa-ti implinesti dorintele!
La multi ani! Poezie si curaj civic
dupa masura talentului tau!
Prieteni devotati si noroc bun!
Multumesc frumos, prietene! Deh, acum sunt din nou intr-o perioada putintel mai dificila. Insa multumesc lui Dumnezeu, acum mi-am facut prieteni ( in mod special o tanara si un tanar – Lili si Florin) care m-au luat sub „aripile” lor! Aseara am petrecut un Craciun minunat alaturi de ei si de prieteni buni de-ai lor. Am fost primita in „familia” lor cu drag si nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru cel mai frumos dar: inimile acesto tineri! 🙂 Ne-am cunoscut la protestele „Rosia Montana” din septembrie, anul trecut. Stateam de vorba cu Lili si ne dadeam seama, pe masura ce conversam ca gandim aproape identic. Una incepea fraza si cealalta o termina. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva! 🙂 La multi ani si tie! 🙂
Multumesc frumos! Trec printr-0 o perioada mai dificila, insa nu exista nimic in afara de vointa lui Dumnezeu, care sa ma opreasca din drum! 🙂
Sarbatori fericite! Si multumesc pentru vizita!
Felicitari pentru interviu! Multe cuvinte frumoase. Pare sa fi avut o discutie interesanta si pare ca te-ai bucurat de fiecare moment! Bravo!
Multumesc frumos! Da, a fost o discutie stimulatoare. Iris este o persoana care se implica mult in comunitatea romaneasca din Londra si are success cu proiectele ei. Este o bucurie sa o cunosc, chiar daca ne vedem extrem de rar.
Draga Ela,
sper ca ai depasit perioada grea…
nu stiu daca mai intri pe blog, dar poate ai o alerta/
de ziua ta, sa stii ca nu te uitam si ne gandim la tine cu multa, multa afectiune…m-am gandit sa-ti fac o singura urare, care sa le cuprinda pe toate; sa ai, oriunde si oricum, puterea de a te bucura de viatza!
la multi ani!
da-ne un semn de viatza:)
Buna, draga nuclearrr! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Nu, inca nu am depasit perioada grea. Inca ma zbat pentru supravietuire! Vestea buna este ca totusi ma descurc. Reusesc sa-mi asigur chiria, transportul si hrana exclusiv din servicii de website design si digital marketing. Deocamdata, clientii mei sunt putini. Majoritatea sunt romani care se zbat si ei sa acapareze piata. Iti vine a crede ca am invatat in aproape 4 ani 53 de programe si ca nu reusesc sa ma angajez? 🙂 Nu disper pentru ca acum incep lucrurile sa se urneasca. E mare competitie in domeniul asta, sunt mii de firme englezesti care ofera servicii asemanatoare. Eu ma bazez pe simtul artistic, pe incapatanarea mea care creste in fiecare zi (sa-i spunem perseverenta 🙂 ?) si pe totala mea dedicare. M-am indragostit de lumea IT la fel de mult cum inca sunt indragostita de poezie. Da, mai scriu, dar foarte rar… Acum scriu poezie in HTML5, CSS3, php si javascript! 🙂 Sa speram ca in cateva luni se vor aseza toate! Am reusit sa atrag de partea mea o fata tare cumsecade – Nico -, talentata la graphic design. Ne poti vedea pe amandoua pe situl Dokia Communication, situl care acum a devenit locul nostru de munca. Te imbratisez!