Publicat în carte, cultura, deva, eveniment, literatura, poezie, semnal

Claudia-Gabriela Marcu – „Nemuritorul de gheaţă”

 Lansare de carte

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva  invită iubitorii de poezie la un eveniment literar care va avea loc în ziua de 18 mai 2012, ora 15, în primitoarea ambianţă a Salle d’Or, etajul patru, din incinta Deva Mall. Va fi lansat volumul de versuri al tinerei poete timişorene Claudia-Gabriela Marcu, intitulat  „Nemuritorul de gheaţă”, apărut recent la Editura Emia din Deva.  
După volumul purtând titlul „Nimic schimbat”, poeta vine în faţa noastră cu un nou volum ce strânge laolaltă peste 60 de poezii create de-a lungul anului 2011, poezii de dragoste, dar şi versuri cu tematică filosofică, cu interogaţii legate de marile teme existenţiale precum curgerea implacabilă a timpului sau nemărginirea Universului.  
Claudia-Gabriela Marcu le stârneşte interesul iubitorilor de poezie cu un discurs liric sensibil şi profund, cu versuri ce pun în lumină o personalitate poetică aflată în perpetua căutare a Idealului.
Volumul este ilustrat cu grafica artistului plastic Mircea Popiţiu, ceea ce ridică ţinuta estetică a acestui nou volum de poezie.
Cu prilejul lansării, poeta va oferi autografe.
Ioan Sebastian Bara
Iubitorii: vania  nuclearrr  zamfirpop  almanahe  bibliodevafiliala3   savitsky flaviusobeada rebelu cella blogulise piratulcinefil  diversediversificate   lunapatrata   naomikko  filumenie   aefc   teonegura   turistclujan  pensionarul  tabara-frontiere
 
Publicat în literatura

solar flare

am fost solară am primit trei buchete de flori două zambile şi
o auroră boreală în care m-am înfăşurat din care m-ai desfăşurat
în care ne-am topit ne-am întins la nord la sud în sus în jos spre
centrul pământului unde ne-am întâlnit cu alte flăcări furtuni
ruperi de nori tunete viscole grindine am tors am ţesut pânze de apă
cămăşi de vară am împletit cozile cailor coamele iepelor
rădăcinile copacilor panglicile cometelor
 
am ieşit pe o poartă din gaura neagră am intrat în lumină
era luna plină era lina lină dansau ielele joiţele nunteau urzicile
eu dintr-un vortex mi-am cusut o rochie cu mâneci încreţite
a stat lumea în loc tu ai stat în loc te-ai subţiat ai încremenit
pur şi simplu
 
din tine a început mişcarea a ieşit întâi marea cu peştii magnetici
apoi au ieşit umbre care au început să despice pietre au înălţat ziduri
apoi au ieşit alte umbre care au început să facă în ziduri spărturi
spărturile au devenit solide materie fier roşu au ieşit fierarii au scos
fierul din minţi şi fierul s-a întrupat şi s-a făcut Luceafăr
 
şi-n Luceafăr se-adună poeţii îşi caută umbrele
apoi umbrele îşi caută trupurile devorate de aurora boreală
pe care o despică o curăţă de cioturi îşi fac stâlpi la case
 
marinela şerban

 
 
Publicat în literatura

nu ştiu ce fel de animal nocturn

calendar 2012, februarie 29

e visul cel care îmi pătrunde în carne
lasă urme de bucurie sau vreun coşmar
ori vreo tulburare de-a dreptul obsesivă –
 
scântei mari în sânge – sângele fierbe dă în clocote nesăbuite
iată flăcări albastre iată un incendiu în piaţă la birou
la bibliotecă printre  rândurile scrise la cursul de dans
în clădirile administraţiei locale afară pe cristalele de
gheaţă neagră în descompunere
 
dintr-odată e primăvară în tot oraşul ştiri breaking news
tarabe cu mărţişoare mâţişori guguştiuci vrăbii smocuri
de iarbă oameni ai străzii scuturându-se de frig protestele
continuă se strigă se citesc ziare se înfulecă gogoşi de la
ceainăria descolăcită din ţurţuri
 
mă ajungi din urmă te prind de mână mă prinzi de tine
în mâna ta găsesc viorele le culeg le aşez pe eşarfă presimt că
mâine vei scrie despre azi şi despre cât de veseli am fost
despre cât de nemiloasă poate fi bucuria atunci când
o mulţime de întâmplări cumplite se întretaie
cu frontierele care alcătuiesc
ţinutul nostru erotic
 
asta e viaţa! îmi spui   imperfectă în miracolul ei
deschidem braţele o strîngem tare la piept o adulmecăm
o asfixiem apoi plantăm tufe de liliac culegem buchete mari
ne amestecăm umăr cu umăr coapsă cu coapsă degete cu degete
gură cu gură abandon cu abandon amintire cu amintire
mângâiere cu mângâiere gânduri cu gânduri desfătare cu desfătare
 
după o vreme se nasc prunci revoluţii poeme viscole nori oraşe drumuri
muzee câmpii de sticlă raze de soare artificial pastile cu roşii fluturi gigant
încetul cu încetul ne liniştim ne uităm cum dintr-un ou pestriţ ies învolburate
răzvrătirile noastre
 
marinela şerban
 scântei: ivanuska   celucrufrumos   zamfirpop   blogulise   turistclujan   gabrielasavitsky    cella  convietuire   florinapacuraru   colectionara   filumenie   madalinaciucu   lunapatrata  chgabriela    teonegura  literesicifre   cititordeproza   loreleimihalcea  naomikko   …
Publicat în literatura, poezie

când norii se plimbă dintr-o strachină în alta

calendar 2012, februarie 8

mă trezesc. deschid fereastra. bat pas de defilare
sunt bune şi câteva exerciţii spirituale o rugăciune o mulţumire
îmi pun căciula cu margarete brodate ochelarii de soare îngân ceva
despre cumpăna de frunze uscate. n-am stare. e ger şi parcă ar fi o zi răvăşitoare în mine. după ce am pribegit toată noaptea printr-un somn
agitat simt cum dau năvală în cameră ameţiţi sfincşi de zăpadă
 
nu ştiu nimic despre ziua asta. trag aer în piept
totul pare neschimbat. toate mărunţişurile par la locul lor
eu nu-mi mai văd capul de bucurie o bucurie tâmpă o bucurie
pe care n-o înţeleg nu ştiu de unde vine poate din vreun resort interior
dintr-o măreţie a risipirii? poate motivul să fie că am învins astă-noapte
vreun duşman neştiut? oricum îmi ies din nări şi din gură aburi care cântă
din trup ies pensule care încep să coloreze primele semne de primăvară
din degete zecile de peniţe scriu grăbite despre păsări voioase despre femei
cu buzele şiroind de flăcări despre bărbaţi cu serviete în care freamătă actele
despre un om al străzii care înghite în sec forfota halucinantă din jurul lui
 
din cer curg fire subţiri de căldură. din ţurţuri se scurg mărgele
pentru trotuare. crengile par în văzduh nişte soldaţi imponderabili
în depărtare ştim că sunt ecouri ale îngheţului. aici acum lumina dimineţii
ne vine ca turnată. din cafenele se dezlănţuie aromele care înfloresc pe
cerul gurii. printr-o fereastră se furişează tiptil spre stradă vapori din
merele coapte pentru micul dejun. e ora 10. s-a înseninat de tot. norii
s-au scuturat de zăpadă au intrat desculţi în casele lor şuierătoare
 
marinela şerban
nori senini: ivanuska  cartifaine   epistolepentruzeus   zamfirpop  blogulise  turistclujan   worldofsolitaire   xxlweblog  cella  gabrielasavitsky colectionaramodoro    madalinaciucu   fewstuff   literesicifre   piratulcinefil   cititordeproza   naomikko   lunapatrata   teonegura   madelin   …
special: ionuţ copil
Publicat în carte, comunitate, cultura, deva, eveniment, photo, relaţii publice, semnal

azi – fotometeo. mâine – paparazzo cultural

Să nu iubeşti oraşul ăsta atât de luminos? 🙂 Nu mă distrugeţi! Nu-mi spuneţi că aşa e şi prin ţinuturile voastre! 🙂

Deva Mall a bătut palma cu editurile…


Voinică sunt…Prin buzunare m-am scotocit…Bateriile Nikon-ului se află la încărcat…
Să înceapă ha minunăţie…Cronicăreala o fi pe apucate…Îmi place şi să trag cu urechea la ce spun scriitorii unii despre alţii…E o maaaare preocupare a mea! 🙂
Paparazzo cultural, ha, ha, ha! 🙂

 

 
Publicat în carte, cultura, deva, eveniment, literatura, poezie, semnal

Daniel Marian sau opţiunea „Val-vârtej”

O carte cu învelitoarea pusă invers…Da, da, asta a fost vrerea autorului la sugestia unei fete de pe alte meleaguri :).

Să purcedem…

M-am sucit, m-am răsucit, gândit, răzgândit şi, în final, hotărârea-i luată: mă voi desfăşura cam tot aşa… Adică în loc de o nouă grăitură despre poezia marianului mă voi limita – mărginită cum sunt la ora aiasta – să subscriu la ce am scris cu ocazia lansării volumului de versuri Căpiţă de fluturi, îngerii mei.

Poetul va fi despăgubit cu o blondă de bere, bah, cu o bere blondă ori brună, la alegere, colea la-la-la barul „La colţ”, bar  cu tentaţii ca oricare alt bar :)!

Aşa că punem ghilomelele, ptiu, ghilimelele:

Debut întârziat ori târziu – nu mă pronunţ. Ceea ce cred însă ţine de o iluzorie ierarhie literară. Prin acest volum, cu siguranţă, poetul Daniel Marian nu urcă, treaptă cu treaptă, scara de piatră a Parnasului. El sare mai multe trepte o dată.

Printre apropiaţii poetului, multe versuri ale sale au făcut deja carieră. Îl cunoaştem foarte bine pe „hămesitul cal de fluturi” din vremea când „Dumnezeu picura cerneală” şi „foamea de aripi” ţinea „loc de disperare”. Doar poeţii sunt deţinătorii unor disperări atât de frumoase.

În felul său particular de a concepe textul, în „încercarea sa de gumă”  pe care o utilizează continuu, răsturnarea de perspectivă este principalul element care domină această „arătare în cuvinte”: primul volum de versuri al poetului.

Poetului îi sunt iertate multe. Asta o ştie şi Daniel Marian. În „Icoană săracă”, poetul recunoaşte fragilitatea laturii fizice a fiinţei, însă are siguranţa că, prin dăruire întru poezie, dezbrăcarea de trup pentru a îmbrăca haina serafică sunt posibile. „Poate fi crâşma-n care stăm/din aur/numai sufletul ni-i podidit cu-arginţi,/când se las’ o noapte de balaur,/ne-om duce să ne poleim în sfinţi.” (Icoană săracă, pag. 21)

Referindu-se la Nichita Stănescu, Eugen Simion scria la un moment dat că: „Îndoiala ontologică nu pătrunde în poezie”. Judecată, zic eu, ce poate fi exprimată şi în cazul poeziei lui Daniel Marian.

„Sfântul de aţă” vine „într-o lume descusută”, poetul, „pitic albastru” îi fluieră iubitei „din os de cangur sur” într-o sugestivă atemporalitate, atunci cînd „crăpau de ciudă zeii”, atunci cînd „crăpau minuni de/râsul lumii”, atunci când „ouă de comori erau pe lume/ şi ouă de minuni şi ouă de zei”. Când oare, mă întreb?

În plimbările sale prin mai multe universuri deodată, poetul este stăpânit de dorinţa de a înţelege. (pag.34, „Să înţeleg”)

Lumea imediată este lăsată pe altădată, adicătelea o cunoaştem în spaţiul numit de poet „şobolan-bar” unde „alfa-beţi şi beta-beţi şi tot mai beţi” alături de, cine altul, dănuţ/copilu’ florii”, „plecat, venit, pierdut – între/o himalaie şi-un bermud”, „numa’ bun: de spânzurat, de înecat, de/dat la draci!” creează episodul voit distractiv, voit ludic al acestui volum…care este de fapt, „O chestiune sentimentală” a autorului, o chestiune împărtăşită, iată, cu noi, cei prezenţi.

Mai adaug doar atât: Daniel Marian, un poet, un „cucu bau ce mai”!

Deva, 20 septembrie 2011, Galeriile de artă Forma

Din creaţia autorului, mâine….

Publicat în carte, cultura, literatura, poezie

Şerban Foarţă – „Rimelări”

Şerban Foarţă – Rimelări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2005

Cum e vară/pe afără/şi căldură/grămăjoară/mestec coji de scorţişoară/din cafeaua neagr’-amară…

Asta mi se întâmplă pentru că azi a fost „clipa lu’ Foarţă”…N-am de gând a „recenza”, a critica, a cronica et caetera. Doar scriu ce-mi vine pen’ că-mi vine/a scrie chiar de nu-i (de) bine/ e de joac’-oleacă dacă/bolta-balta mă provoacă…

E greu să „deretic” prin poezia lui Foarţă…Din cuvânt în cuvânt, parcă încep să o iau la fugă. Ajung la final şi nu ştiu ce am citit…Am doar o stare de voioşie şi iar îmi vine a scrie…

Pe masa lu’ Foarţă/stă o foaie-n scoarţă/aşteptând semeaţă/un cuvânt din clanţă/clanţa n-are uşă/nici casa păpuşă/nici salcâmu’ floare/nici vaporu’ mare/jumătate-am zâs/juma’ sunt pe plâns/ni’ca nu mai scriu/din capu’ zglobiu/ pân’ ce în cerdac/n-o fi un pitpalac/cu penne la spate/şi-alte „rimelări„/bune la serbări/unde izbândesc/ăi care stârnesc/iuţeală-n peniţă/glorie-n mlădiţă/şi tot aşa/etcetera

O fi de bine, o fi de rău? Aşa cred că e aventura foarţăiană: suie-te, scoboară-te, adastă, acoperă, descoperă…afrodisiac lingvistic :)!