Publicat în ela roseni, photo

Sărbători fericite!

Tot cu jucăria cea nouă! Ribbet.com 🙂
DSCN3844

Publicat în literatura

se întâmplă lucruri ciudate

învăluire în miracol roşu norocos în care să ne adâncim visurile
nopţile magice ale lui decembrie sunt legi scrise cu alb şi gheaţă
 
afară e o mare casă de oaspeţi în care toată lumea se îmbrăţişează
pe jumătate fericită pe jumătate aşteptând cu înfrigurare noul an
cu toate ale lui şomaj greve măriri de taxe corupţie războaie
preluări ostile de companii uniuni dezmembrări  examene de conştiinţă
reveniri în braţele îngerului dezamăgiri renunţări la credinţă căutări de sine
toate dar toate încorporate în inelul sfărâmicios al speranţelor
 
afară e o mare casă de oaspeţi în care intrăm să ne bucurăm de sfinţenia zilelor
în alb-cenuşiul atmosferei explodează luminile beculeţelor colorate artificiile
mirosurile îmbietoare din patiseriile unde ne reculegem cerul gurii urările de
sănătate noroc implorările cerşetorilor durerea copiilor pentru care nu există
moş crăciun afară e o mare casă de oaspeţi pentru cei fără casă afară
e o mare casă goală
 
Marinela Şerban
London,  19 decembrie 2012
 
 
Publicat în carte, cultura, lectură, realităţi

John Perkins, again

Nu, nu vrrrreau să iau în considerare asemenea gândire diabolică. Dar sunt nevoită. Tot ceea ce trăim în zilele noastre întăreşte „confesiunile” acestui fost angajat într-o activitate pentru care aproape că nu-l poţi ierta. Dar asta e altă poveste.
 
Îl înghit pe John Perkins cu linguriţa. Pe îndelete. Pentru a mă învenina cât mai mult. Pentru a nu uita că gândesc şi că nu am voie să renunţ la atitudine. Măcar
prin modalitatea asta. Măcar scriind.
 
Ceea ce ar trebui să ne cutremure sunt operaţiunile economice şi politice puse în mişcare, operaţiuni  care deja ne afectează mai mult sau mai puţin pe toţi.
 
Citez din nou:
Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte (este vorba de proiectele dezvoltate de marile puteri în ţările noastre n.m.) era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în consideraţie.
 
Sursa – John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic”
Deşteaptă-te, române! nu este de actualitate! Mult mai mult ar trebui scos în evidenţă un Deşteaptă-te, omenire!  Dar omenirea îşi vede de glamuru’ ei, de lifestyl-ul ei, de naivităţile ei. Care societate civilă?
 
20 de miliarde de euro? Sau câte, că nu am mai ţinut evidenţa…
 
PS. Nu e o reclamă pentru a cumpăra cartea. Cred că se găseşte şi la bibliotecă.
 
Publicat în ela roseni, literatura

note de contrabas

cât de melodios sună o parte din tine uneori!
alteori eşti fără cap şi fără coadă cu pleoapele vineţii
pe jumătate aruncate peste notele de contrabas din mine
 
nu am de gând să iau notiţe despre viaţa de toate zilele
 
vreau să uit cât mai multe din cele ce au fost şi
să adun apele curgătoare din lume într-o taină
iar această taină să o las sub învelitoarea stâncilor
peste care au crescut tufe de soc pe care dacă le săruţi
te copleşeşte melancolia sau
din contră îţi recapeţi voia bună şi pluteşti în gol
întrucâtva dezamăgit că lumea exterioară vorbeşte prea tare
şi nu bagă de seamă cât de uşor s-au înnegrit paginile
pe care tu încerci să scrii cu albul gândurilor
 
nu te-ai înscris în distinsul club al nuferilor cântători
ai ieşit prea extenuat din sala de exerciţii unde înveţi
să rezolvi cum să nu te abaţi de la calea cea bună
– o sală de exerciţii mai mereu goală şi fără încălzire –
 
în unele zile scrii remarcabil aproape că te doresc cu
tot trupul meu de nume şi imagini
alteori eşti prea împovărat de iluzii şi nu ştie nimeni câte
leziuni râmân în respiraţia mea încărcată de constelaţii
în care te adânceşti căutând scheme mult prea complicate
pe când eu am păstrat numai bucuriile
 
 
London,  10 decembrie 2012
 
Publicat în literatura

o zi

plouă. uriaşi de apă se lovesc
de turnuri de sticlă
aruncă iscoditori ochii în cameră
eu cos pe etamină cu roşu şi negru
simbolul fiecărei zile şi triada ei
detaliile care ne bucură inima
sau care ne sfâşie evoluţia
 
răsăritul. cu fiecare minut care trece
noaptea se adună în peticul ei de hârtie
o pensulă imensă zugrăveşte cu vrednicie bolta
cărămiziului i se alătură nuanţe ruginii
stă pe gânduri se converteşte
s-a făcut lumină
în care, iată! capătă viaţă umbrele de peste noapte
 
amiaza. fiecare lucru iese din ascunzătoarea lui
se consumă cu înverşunare
stă în bătaia vântului
sau se izbeşte de mare
din China şi până în Groenlanda
şi din garsoniera mea până în deşertul Saharei
sună trâmbiţele acestei planete
răvăşită de exploratori violenţi şi lacomi
ruinată de smintiţi ambiţioşi
istovită, prea istovită să-şi mai întindă aripile
 
pe dinaintea ochilor lui Dumnezeu defilează pustiul
pe care, îmbătaţi de putere, l-am lăsat după noi. amurgul