Publicat în realităţi

O spun cu optimism – am ajuns la fundul sacului!

Cam aşa pot arăta toate gospodăriile individuale din ţară!
Şi dacă ţăranul ar avea facilităţi ca să-şi vândă marfa, ce bine am duce-o cu toţii!

De obicei, atunci când cineva ajunge la „fundul sacului”, în funcţie de temperament, de pregătire, de cum îl duce mintea, se căzneşte să caute soluţii. Instinctul de conservare îi spune, deşi ştia, că dacă nu se dezmeticeşte nu va mai avea cum să-şi plătească chiria, creditele, benzina, nu va mai avea ce pune copiilor pe masă, nu va avea asigurare medicală şi toate celelalte… Unii pleacă în străinătate, alţii încep să bată la porţile angajatorilor, alţii se transformă în delincvenţi…

Cam aşa e şi cu ţara noastră. Politicienii o ştiu foarte bine: s-a furat cam tot ce se putea fura, acum e cazul să se dezmeticească. Gata cu monopolurile, gata cu importurile de mărfuri care pot fi produse la noi în ţară. Aşa că, în loc să caute metode de a mai fura de pe fundul sacului, mult mai folositor ar fi – pentru ei şi pentru noi  –  să creeze politici economice care să încurajeze dezvoltarea imm-urilor autohtone: credite pentru proiectele viabile, scutiri de impozite vreme de 3-5 ani pentru cei care creează locuri de muncă, încurajarea agricultorilor prin acordarea de subvenţii reale, „împroprietărirea” cu parc auto agricol pentru localităţile care depun proiecte în agricultură şi zootehnie (de exemplu, să le închiriezi tractoare, combine – există „multifuncţionale” agricole?  🙂 –  etc.), crearea unor centre de colectare regionale pentru fructe, legume, cereale, lapte etc.

Desigur, e nevoie şi de aşa ceva! De muncă! 🙂

Să-mi explice şi mie, cu creionul pe hârtie, un politician responsabil din comisia pentru agricultură, de exemplu, de ce nu se poate. Şi mi-ar mai plăcea să fie găsită o formulă juridică prin care băncile să fie „ajutate” să înţeleagă faptul că trebuie să contribuie şi ele – în mod real – la riscuri… investiţionale. Să-şi mai diminueze profitul din creditele acordate doar „cu buletinul”, vorba fie!

Să recapitulăm: de ce spun cu optimism că am ajuns la fundul sacului? Pentru că suntem obligaţi să găsim soluţii! Cu toţii!

                                                                                                                                     marinela şerban

Publicat în literatura

solar flare

am fost solară am primit trei buchete de flori două zambile şi
o auroră boreală în care m-am înfăşurat din care m-ai desfăşurat
în care ne-am topit ne-am întins la nord la sud în sus în jos spre
centrul pământului unde ne-am întâlnit cu alte flăcări furtuni
ruperi de nori tunete viscole grindine am tors am ţesut pânze de apă
cămăşi de vară am împletit cozile cailor coamele iepelor
rădăcinile copacilor panglicile cometelor
 
am ieşit pe o poartă din gaura neagră am intrat în lumină
era luna plină era lina lină dansau ielele joiţele nunteau urzicile
eu dintr-un vortex mi-am cusut o rochie cu mâneci încreţite
a stat lumea în loc tu ai stat în loc te-ai subţiat ai încremenit
pur şi simplu
 
din tine a început mişcarea a ieşit întâi marea cu peştii magnetici
apoi au ieşit umbre care au început să despice pietre au înălţat ziduri
apoi au ieşit alte umbre care au început să facă în ziduri spărturi
spărturile au devenit solide materie fier roşu au ieşit fierarii au scos
fierul din minţi şi fierul s-a întrupat şi s-a făcut Luceafăr
 
şi-n Luceafăr se-adună poeţii îşi caută umbrele
apoi umbrele îşi caută trupurile devorate de aurora boreală
pe care o despică o curăţă de cioturi îşi fac stâlpi la case
 
marinela şerban

 
 
Publicat în literatura

nu ştiu ce fel de animal nocturn

calendar 2012, februarie 29

e visul cel care îmi pătrunde în carne
lasă urme de bucurie sau vreun coşmar
ori vreo tulburare de-a dreptul obsesivă –
 
scântei mari în sânge – sângele fierbe dă în clocote nesăbuite
iată flăcări albastre iată un incendiu în piaţă la birou
la bibliotecă printre  rândurile scrise la cursul de dans
în clădirile administraţiei locale afară pe cristalele de
gheaţă neagră în descompunere
 
dintr-odată e primăvară în tot oraşul ştiri breaking news
tarabe cu mărţişoare mâţişori guguştiuci vrăbii smocuri
de iarbă oameni ai străzii scuturându-se de frig protestele
continuă se strigă se citesc ziare se înfulecă gogoşi de la
ceainăria descolăcită din ţurţuri
 
mă ajungi din urmă te prind de mână mă prinzi de tine
în mâna ta găsesc viorele le culeg le aşez pe eşarfă presimt că
mâine vei scrie despre azi şi despre cât de veseli am fost
despre cât de nemiloasă poate fi bucuria atunci când
o mulţime de întâmplări cumplite se întretaie
cu frontierele care alcătuiesc
ţinutul nostru erotic
 
asta e viaţa! îmi spui   imperfectă în miracolul ei
deschidem braţele o strîngem tare la piept o adulmecăm
o asfixiem apoi plantăm tufe de liliac culegem buchete mari
ne amestecăm umăr cu umăr coapsă cu coapsă degete cu degete
gură cu gură abandon cu abandon amintire cu amintire
mângâiere cu mângâiere gânduri cu gânduri desfătare cu desfătare
 
după o vreme se nasc prunci revoluţii poeme viscole nori oraşe drumuri
muzee câmpii de sticlă raze de soare artificial pastile cu roşii fluturi gigant
încetul cu încetul ne liniştim ne uităm cum dintr-un ou pestriţ ies învolburate
răzvrătirile noastre
 
marinela şerban
 scântei: ivanuska   celucrufrumos   zamfirpop   blogulise   turistclujan   gabrielasavitsky    cella  convietuire   florinapacuraru   colectionara   filumenie   madalinaciucu   lunapatrata  chgabriela    teonegura  literesicifre   cititordeproza   loreleimihalcea  naomikko   …
Publicat în literatura

monica lewinsky şi rochia albastră

calendar 2012, 20 februarie

la casa albă e linişte faimoasa monica
îşi freacă mâinile de fericire rochia albastră
atârnă cumva neliniştită pe scaunul
pe care genunchii nepotoliţi
tremură ca două frunze
ovale
 
bill şi monica
s-au întors la casele lor
au ars cât au ars în incendiul media apoi
lumina reflectoarelor s-a mutat pe alte evenimente
poate numai dâra trabucului a rămas în sufletul
femeii
 
bill şi monica au făcut dragoste sau sex sau invers
sau şi una şi alta
a fost momentul lor împotriva făţărniciei prin fereastra deschisă
vântul a intrat răutăcios rochia s-a zbătut îmbătatată de mirosul de
lămâiţă
s-a zbătut cu atâta cumplită bucurie şi în jur nu era nimeni şi bill îşi
ronţăise deja o unghie până aproape îl luase cu leşin pletele monicăi
fluturau biroul oval flutura şi el ceva
 
în acea zi năucitoare
bill şi monica n-au mai putut s-o ia în direcţii opuse…
 

marinela şerban

 direcţii: ivanuska  celucrufrumos   cella  almanahe   ilarie8   zamfirpop   blogulise   colectionara    turistclujan    diversediversificate   convietuire   chgabriela   loreleimihalcea  naomikko  lunapatrata   teonegura   piratulcinefil   kiusimus   …

Publicat în literatura

ninsoarea atârnă ca un giulgiu alb

calendar 2012, februarie 19

într-o bună dimineaţă
ne-am trezit respirând greu
în colonia înnorată a marelui pat
era viscol între noi nu ne vedeam unul pe celălalt
iar deasupra noastră atârna ca un giulgiu alb ninsoarea
 
ai întins mâna către mine
eu aveam sufletul umflat ca o pâine veche înmuiată în apă
eu aveam degetele frânte ca nişte surcele pentru focul haitei
de oameni
tu aveai un număr de celule inflamate împrăştiate prin toate colţurile
întinderii de 3,20 pe 2,20
tu aveai în ochi ţurţuri din care ciopleai săgeţi
între mine şi tine erau aşchii de gheaţă care ne intrau în carne
mirosea a sânge proaspăt a hrană vie
 
abia atunci ne-am privit unul pe celălalt cu
o lăcomie crudă fatală
pipăindu-ne pe sub pleoapele scorojite
locurile unde aveam bătături de la
bătaia cu bulgări de întuneric
 
marinela şerban
 
Publicat în literatura, poezie

când norii se plimbă dintr-o strachină în alta

calendar 2012, februarie 8

mă trezesc. deschid fereastra. bat pas de defilare
sunt bune şi câteva exerciţii spirituale o rugăciune o mulţumire
îmi pun căciula cu margarete brodate ochelarii de soare îngân ceva
despre cumpăna de frunze uscate. n-am stare. e ger şi parcă ar fi o zi răvăşitoare în mine. după ce am pribegit toată noaptea printr-un somn
agitat simt cum dau năvală în cameră ameţiţi sfincşi de zăpadă
 
nu ştiu nimic despre ziua asta. trag aer în piept
totul pare neschimbat. toate mărunţişurile par la locul lor
eu nu-mi mai văd capul de bucurie o bucurie tâmpă o bucurie
pe care n-o înţeleg nu ştiu de unde vine poate din vreun resort interior
dintr-o măreţie a risipirii? poate motivul să fie că am învins astă-noapte
vreun duşman neştiut? oricum îmi ies din nări şi din gură aburi care cântă
din trup ies pensule care încep să coloreze primele semne de primăvară
din degete zecile de peniţe scriu grăbite despre păsări voioase despre femei
cu buzele şiroind de flăcări despre bărbaţi cu serviete în care freamătă actele
despre un om al străzii care înghite în sec forfota halucinantă din jurul lui
 
din cer curg fire subţiri de căldură. din ţurţuri se scurg mărgele
pentru trotuare. crengile par în văzduh nişte soldaţi imponderabili
în depărtare ştim că sunt ecouri ale îngheţului. aici acum lumina dimineţii
ne vine ca turnată. din cafenele se dezlănţuie aromele care înfloresc pe
cerul gurii. printr-o fereastră se furişează tiptil spre stradă vapori din
merele coapte pentru micul dejun. e ora 10. s-a înseninat de tot. norii
s-au scuturat de zăpadă au intrat desculţi în casele lor şuierătoare
 
marinela şerban
nori senini: ivanuska  cartifaine   epistolepentruzeus   zamfirpop  blogulise  turistclujan   worldofsolitaire   xxlweblog  cella  gabrielasavitsky colectionaramodoro    madalinaciucu   fewstuff   literesicifre   piratulcinefil   cititordeproza   naomikko   lunapatrata   teonegura   madelin   …
special: ionuţ copil
Publicat în literatura

obsesii dincolo de ninsori

calendar 2012, februarie 4

înainte zăpadă în urmă zăpadă în trecut zăpadă
ohoooo! mi s-a întâmplat să adorm în zăpadă învelită în
umbra-nflăcărată a iubirii tale
când m-am trezit sufla vântul tu suflai în focul cuvintelor
zburau hârtiile în stânga în dreapta înainte înapoi era o ninsoare
de hârtii de cuvinte de flăcări o desfătare!
 
 
despre ce vom scrie astăzi? despre alb dalb ninsori vin roşu biblioteci?
despre ceva şocant? despre confuzii? despre topirea gheţarilor? despre
cum am rămas blocaţi în agenda vrăjitoarei la pagina 99 închişi într-un
glob în care urcăm mereu nişte trepte în timp ce din exterior un poet
se uită intrigat din când în când  la noi?
 
din ce parte a firescului aţi ajuns în cea a nefirescului în lumea viscolelor?
ne face cu mâna. la fel de încurcaţi suntem şi noi…privim în exterior apoi
în interiorul nostru în care toate venele sunt ţurţuri toate organele bucăţi de
gheaţă şi ne mirăm de ce ne este cald unul în braţele celuilalt…
 
marinela şerban
 
prin ninsoare:  ivanuska  celucrufrumos  zamfir  blogulise   almanahe   turistclujan   adinab   dumitruagachi   cella   convietuire  diversediversificate  chgabriela   madelin   cartifaine   dispecer   naomikko   florinapacuraru  danieltg   povesteinimagini  madalinaciucu    …