Publicat în pamflet

Love story: DIASPORA ROMÂNEASCĂ

Ajuns în cele din urmă la exasperare, românul care nu a mai vrut să urmeze tratamentul aplicat de ciudata noastră clasă politică, și-a riscat puțina ”securitate” financiară și socială pe care credea că o are în țara lui și, cu cea de-a șaptea viață din zestrea genetică – românul are șapte vieți/ în pieptu-i de aramă – s-a îmbărbătat și a trecut granița.

Aflat el în afara plaiurilor mioritice, românul a descoperit cum e cu meșterul Manole și cu oița cea laie, bucălaie, cum e cu ”noi suntem leagănul lumii” și ”buricul pământului”. Nu e bine. Nu contează. În afara granițelor patriei, a învățat românul cum e cu munca extenuantă, ce înseamnă economia de piață, aia reală, ce înseamnă să prețuiești fiecare ”coin” (monedă), oricât de mică și de neînsemnată ar părea. Cu voia sau fără voia sa, a luat la cunoștință cum e să trăiești ”la comun”, să împarți aceeași baie și aceeași cameră cu alte persoane străine, cum e să fii luat la muncă ”de la stradă”, ce înseamnă discriminarea, sclavia modernă, dar și beneficiile pe care le câștigi după ce ai acumulat experiență, darurile pe care ți le oferă o societate care, în cele din urmă, dacă ești perseverent, îți oferă șansa de a-ți schimba destinul. Variantă la care nu poți nutri în România. Cititi mai mult pe situl ziarului Eu, Românul…

 BONUS: kyoto-garden-london