ninsoarea atârnă ca un giulgiu alb

calendar 2012, februarie 19

într-o bună dimineaţă
ne-am trezit respirând greu
în colonia înnorată a marelui pat
era viscol între noi nu ne vedeam unul pe celălalt
iar deasupra noastră atârna ca un giulgiu alb ninsoarea
 
ai întins mâna către mine
eu aveam sufletul umflat ca o pâine veche înmuiată în apă
eu aveam degetele frânte ca nişte surcele pentru focul haitei
de oameni
tu aveai un număr de celule inflamate împrăştiate prin toate colţurile
întinderii de 3,20 pe 2,20
tu aveai în ochi ţurţuri din care ciopleai săgeţi
între mine şi tine erau aşchii de gheaţă care ne intrau în carne
mirosea a sânge proaspăt a hrană vie
 
abia atunci ne-am privit unul pe celălalt cu
o lăcomie crudă fatală
pipăindu-ne pe sub pleoapele scorojite
locurile unde aveam bătături de la
bătaia cu bulgări de întuneric
 
marinela şerban
 

15 thoughts on “ninsoarea atârnă ca un giulgiu alb

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s