obsesii dincolo de ninsori

calendar 2012, februarie 4

înainte zăpadă în urmă zăpadă în trecut zăpadă
ohoooo! mi s-a întâmplat să adorm în zăpadă învelită în
umbra-nflăcărată a iubirii tale
când m-am trezit sufla vântul tu suflai în focul cuvintelor
zburau hârtiile în stânga în dreapta înainte înapoi era o ninsoare
de hârtii de cuvinte de flăcări o desfătare!
 
 
despre ce vom scrie astăzi? despre alb dalb ninsori vin roşu biblioteci?
despre ceva şocant? despre confuzii? despre topirea gheţarilor? despre
cum am rămas blocaţi în agenda vrăjitoarei la pagina 99 închişi într-un
glob în care urcăm mereu nişte trepte în timp ce din exterior un poet
se uită intrigat din când în când  la noi?
 
din ce parte a firescului aţi ajuns în cea a nefirescului în lumea viscolelor?
ne face cu mâna. la fel de încurcaţi suntem şi noi…privim în exterior apoi
în interiorul nostru în care toate venele sunt ţurţuri toate organele bucăţi de
gheaţă şi ne mirăm de ce ne este cald unul în braţele celuilalt…
 
marinela şerban
 
prin ninsoare:  ivanuska  celucrufrumos  zamfir  blogulise   almanahe   turistclujan   adinab   dumitruagachi   cella   convietuire  diversediversificate  chgabriela   madelin   cartifaine   dispecer   naomikko   florinapacuraru  danieltg   povesteinimagini  madalinaciucu    …

 

 

18 thoughts on “obsesii dincolo de ninsori

  1. almanahe

    nu vom scrie cum n-am mai scris, cuvântul întâi se va lipi de cuvântul al doilea, cuvântul al doilea de cuvântul al treilea, cuvinte bulgăre, cuvinte lipii, cuvinte întrecere, cuvinte ninsori, cuvinte fulgi, cuvinte dezgheţ…cuvinte ţurţuri, picurând…

  2. CELLA

    „Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga,
    Ce margini (…) de hău
    (…)
    Şi mie mi-e rău”😦
    n-am căldura în braţele nimănui, departe-i aproapele şi… iarna ? (din noi) tot mai greu

    • elaroseni

      Cum răul vine de capul lui, să nu ne lăsăm risipiţi dinlăuntru…
      Cât despre braţe, hmmmm, atunci când n-am, îmi imaginez că am…La mine ţine!
      Apoi, să ştii dragă Cella, că multe sunt şi neajunsurile mele…Însă iau lucrurile aşa cum vin… Aşa cum vin şi trec…Uneori durează mult, da’ tot trec… E adevărat, poezia e marea mea mângâiere. Mă ajută…este SPA-ul meu…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s