jurnal de „ciumpalacă” (4) – „inventatorul iubirii” – de gherasim luca

sau inventarul formelor de iubire

Poate fi sinuciderea o formă a iubirii? Probabil că da. Adică să iubeşti atât de mult ce este „dincolo” încât să nu mai ai răbdare până când „frumoasa doamnă” stabileşte clipa. Şi dacă dincolo te aşteaptă dezamăgirea sau nimicul…Este mirarea şi vidul tău! Este imposibilul tău…Este indiscreţia pentru care vei plăti. Este indiscreţia pentru care vei fi răsplătit cu…celebritatea? Rămâne de văzut.

Ieri, după miting am luat hotărârea să merg la teatru. Nu ştiam ce piesă de teatru va fi interpretată. Nu aveam rezervat loc, da’ am încercat. Şi nu am regretat. Am asistat la un magnific spectacol „nonverbal” şi chiar am trecut în zona suprearealismului.

Regia şi scenografia acestui spectacol sunt semnate de Horaţiu Mihaiu, manager la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe Covasna), iar coregrafia îi aparţine Mălinei Andrei.

Distribuţia: Cornel Răileanu, actor la Teatrul Naţional din Cluj, Loredana Grigoriu, actriţă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, studenţi şi tineri absolvenţi de teatru al căror nume îl voi scrie aici întru cinstea lor: Alexandra Tarce, Ana Nicolae, Alice Solomon, Raluca Eremei, Vlad Bîrzaru, Răzvan Popa, Mario Garcia Valdelvira şi Laurenţiu Tudor.

„Inventatorul iubirii” de Gherasim Luca este un monolog, dar un monolog cu un conţinut plin de metaforă, de paradox şi de simboluri. Aventura intelectuală este un act îndrăzneţ care te rupe din ordinea firească a lucrurilor plasându-te într-o zonă a acelei „cubomanii” pe care să ţi-o construieşti aproape în fiecare clipă a unei secunde🙂 aşa cum ţi-o doreşti. Un joc conceput de tine din cuburi plăsmuite de tine. O invitaţie la a nu spune nu imaginaţiei oricât ar fi de bizară.

actorul cornel răileanu
momente din spectacol:
dialog: vania  nuclearrr zamfir  ulise  gabriela savitsky  theodora cella  turistclujan  diversediversificate   convietuire  ragnarslife  horatiubuzatu batranutragator riolariu dispecer flaviusobeada  georgevalah  lunapatrata   teonegura  almanahe   danielguta  vipdeva   cartifaine

8 thoughts on “jurnal de „ciumpalacă” (4) – „inventatorul iubirii” – de gherasim luca

  1. almanahe

    Între casă şi Teatru( de fapt, Casa de Cultură, unde (sus)ţin un Atelier de Teatru pentru copii) merg aproape zilnic la protestul din Piaţa Unirii de-aici, din urbea mea. E în drumul meu, şi poate că aşa am scăpat(?) de comoditatea(?) care-i caracterizează pe români în zilele lui ianuarie 2012. Şi mi se-ntâmplă şi mie „cubomania”, acolo, în frig. Nu-mi trec prin cap lozinci, nu scandez. Uneori filmez şi înţeleg că „atmosfera” în real e alta. Nu-mi plac feţele celor din Piaţă. Nu pot să le răsucesc şi să le rezolv, în mintea-mi, precum cubul RubiK…Sunt sărmani, parcă aduşi de la Casa de Copii. Nu toţi… Uneori, iau cu mine acolo, printre manifestanţi atmosfera determinată de naivitatea celor mici, din Atelier şi mi-o fac steag. Înţeleg de ce sunt acolo, dar mă trezesc din „poziţia” actriţei care sunt, spectator. Unul pasiv. Câteodată interacţionez. Îi întreb de ce vin acolo…răspunsul e opus „frumosului” : urâţenia unei guvernări(oricare ar fi ea). Apoi ajung acasă, şi mai construiesc o păpuşă…

    • elaroseni

      Şi eu am avut un sentiment de neîmplinire „la cal” (locul nostru de întâlnire). Sunt multe persoane care vin de 10 zile şi stau ore în şir. Alţii vin, stau o oră, pleacă. Nu strigă. Privesc la ceilalţi, aprobator sau nu, mai spun una, alta, pleacă. Există şi o realitate şi o aparenţă. Am stat de vorbă cu doamne care nu au probleme financiare, erau îmbrăcate bine (blănuri, şiruri de inele, căciuli de blană). Unele erau profesoare active, altele profesoare ieşite la pensie, dar şi doamne de la fosta fabrică de mătase, de la fostele ateliere cooperatiste. Arătau la fel. Poate ochii păreau mai mult sau mai puţin inteligenţi. Am stat de vorbă cu pensionari, cu fete şi băieţi de liceu, cu studenţi şi cu boschetari autentici, cu membri ai partidelor, cu pieţari etc. Aşa e într-o adunare publică, nu ne alegem vecinii. Dar un lucru e cert: nu e bine când ar putea fi. Şi nici nu am sentimentul că toate aceste zile se vor fi având vreo finalitate.
      Mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu.🙂 Despre activitatea ta spun: cred că e minunat să fii alături de copii: imaginaţia şi candoarea lor sunt „pilulele” perfecte în aceste zile.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s