Tag Archives: cabina de prezentare

“ProVincia Corvina” – revista evului (Eugen Evu)

Nu ne putem plânge! Literatura plesneşte de viaţă. După ce am prezentat revista Semne Emia (Deva), Discobolul (Alba Iulia),  e vremea (care vremuieşte dar nimic nu ne opreşte) să rostuiesc rostiri despre o altă foarte importantă revistă culturală a vestului românesc: ProVincia Corvina, despre care, cu siguranţă, se ştie că apare la Hunedoara – în Castel, pe lângă, nu ştiu; oricum în cetate  – şi nu “răsare” până când Evu, poetul, nu spune “OK!”.

Din numărul 3 (55) al lunii februarie extragem câteva nume câştigătoare: – din foarte multele care semnează şi ale căror scrieri vă invit să le citiţi şi online dacă altfel nu aveţi posibilitatea – Eugen Evu (un editorial despre centenarul Emil Cioran şi poeme – cum altfel), dr. Corneliu Florea (Scrisoare din Canada), Muguraş Maria Petrescu (Oh, Happy Day…), Darie Pop (poooppoeme), Anca Păduraru (Degete amorţite) etc. La etc. nu trebuie să vă gândiţi ca la ceva de neluat în seamă, ba din contră: poeme, remember-uri (?!), note de lectură, prezentări de carte, debuturi, interviuri, corespondenţe…Aşeeee, le-am înfrăţit pe toate!

Drumeţia virtuală să vă fie plină de popasuri  (popase? ;) ) care mai de care mai hrănitoare minţii! :)

Claudia-Gabriela Marcu – “Nimic schimbat”

Claudia-Gabriela Marcu, Nimic schimbat, Editura Emia, Deva, 2011

Poeta Paulina Popa, directoarea editurii Emia, grăieşte despre autoare şi despre carte. Autoarea se află, cum altfel, pe muntele Chomolungma. Este la apariţia primului volum, momentele aceastea nu se uită niciodată (ştiu din experienţă :) ).

Previziuni? Unele optimiste, cu o condiţie. Să se ţină de cuvânt: “Să plec frumos, aş vrea, spre poezie,/Să uit de noaptea aceasta şi de pustiul/Care m-a sufocat,/Apoi a adus haosul în jurul meu.”

I-am dorit autoarei, în scurta mea prezentare din momentul lansării, să se abandoneze poeziei şi poezia o va răsplăti.

EGO SUM QUI SUM/EU SUNT CEEA CE SUNT  
Eu sunt ceea ce sunt…
Iluzie rătăcităîn poezie,
Paragraf neînceput,
Scripete rupt,
Iarbă
Într-un colţ de luminiş…
O paloare,
pe obrazul veştejit.
Eu sunt ceea ce sunt…
Ofrandă ploii reci de vară,
Lacrimă căzută brusc,
De pe pleoapele înlăcrimate,
Zâmbet şters cu radiera,
Râul neliniştit de dor…
Eu sunt ceea ce sunt…

“Poveşti de dragoste”, autori diverşi

(Poveşti de dragoste, Editura Liternet, colecţia S’MPA, 2011)

Prima poveste, care e drăguţă în felul ei, era să mă determine să închid cartea, nu din cauza autoarei primei creaţii, ci din cauza lectorului care a permis ciudăţenia; n-am înţeles: acţiunea se petrecea „(…)într-o primăvară târzie, chiar spre vară” sau iera „în vacanţa de vară”… Bun, poate ţine de sf…

Apoi, tot opintindu-mă, am reuşit să duc la bun sfârşit “proiectul zilei” – citirea cărţii -, iar la sfârşit mi-am dat seama de ceea ce a lipsit. Poveştile sunt drăguţe, “de” revistele femeia sau ioana, însă nu prea am găsit…literatura (am vrut să scriu valoarea literară). Printre cele 16 poveşti obişnuite sunt şi câteva excepţii: Ultima dată (Constantin Cocioabă), Parfumul (Ruxandra Predescu), Întâlnirea (Cristian China Birta), Dragoste de junkie (Bogdan Theodor Olteanu), Întâlnirea (Miruna Molodeţ), 344 de zile cu tine (Luiza Vrînceanu) şi Prima dragoste (Ana Maria Peride).

Editura Liternet are publicate o serie de cărţi digitale pe care le-am „savurat” cu plăcere, pe îndelete. Însă de data asta am rămas cam nedumerită…

Dumitru Tâlvescu – “Stăpân peste iluzii”

În volumul Stăpân peste iluzii, autorul îşi mărturiseşte propria nevoie de iubire. Poetul nu caută doar să primească această iubire, el încearcă să alunece pe ideea de zbor, să împrăştie apusuri, să fie câmp, să ia urma paşilor iubitei pentru ca, în cele din urmă, înflorind la tâmplele ei să se asigure că frumuseţea pasului în doi nu este o iluzie. Şi chiar dacă existenţa fiecăruia – şi a poetului însuşi – ascunde în ea o mulţime de iluzii, aceste iluzii, odată revelate, pot fi stăpânite şi plăcut metaforizate.

Iluzie

Se scutură împlinirile, ca iluziile,

Când soarele atinge moale, carnea ta

Mângâiată de priviri.

Mi-e gândul ca un cancer vindecat pe jumătate

În neputinţa de a fi ce-aş fi.

Melancolie

Îndoieli…tristeţi.

În ele stă ascunsă liniştea copacilor ce au ascultat fluierul.

În cărţile cu legende, iarba e uscată.

O furtună îşi poartă semnele pe urmele unor turme iluzorii.

(Dumitru Tâlvescu, Stăpân peste iluzii, Deva, Editura Emia, 2010)