1 Decembrie

Cândva, România…

Mult zgomot, puţină furie

- frământări de 1 Decembrie -

Pentru mine România devine din ce în ce mai mult o mare taină. Eşantioanele de istorie pe care îmi mai bazam infimul sentiment de demnitate naţională îşi pierd şi ele lustrul.

Avem în trecutul nostru istoric fapte memorabile. Omi remarcabili. Ca oricare altă naţiune am luat şi  decizii greşite. Dacă am căuta în adâncimile noastre poate un fior de îndreptăţită măreţie s-ar afla. Şi atunci, şi atunci de ce ne umilim înghesuindu-ne în cutia de conservă a nimicniciei când putem fi monumentali?

Din cauza prea multului zgomot pe care îl facem, furia care ar fi trebuit să se proiecteze asupra celor care îşi râd de vieţile noastre, ruinate de ei – a tăcut definitiv. Pentru ei suntem lipsiţi de valoare pentru că ne cunosc: suntem zgomotoşi. Dar lipsiţi de furie.

P.S. Poate aceste gânduri sunt dintr-o amintire a zilelor când am citit “Zgomotul şi furia” a lui William Faulkner. Poate aceste gânduri nu sunt o amintire. Poate vreo alchimie le va transforma în…FURIE. Şi ce naiba să fac cu ea? E o furie pe care nu o pot împărtăşi cu nimeni.