e visul cel care îmi pătrunde în carne
lasă urme de bucurie sau vreun coşmar
ori vreo tulburare de-a dreptul obsesivă -
scântei mari în sânge – sângele fierbe dă în clocote nesăbuite
iată flăcări albastre iată un incendiu în piaţă la birou
la bibliotecă printre rândurile scrise la cursul de dans
în clădirile administraţiei locale afară pe cristalele de
gheaţă neagră în descompunere
dintr-odată e primăvară în tot oraşul ştiri breaking news
tarabe cu mărţişoare mâţişori guguştiuci vrăbii smocuri
de iarbă oameni ai străzii scuturându-se de frig protestele
continuă se strigă se citesc ziare se înfulecă gogoşi de la
ceainăria descolăcită din ţurţuri
mă ajungi din urmă te prind de mână mă prinzi de tine
în mâna ta găsesc viorele le culeg le aşez pe eşarfă presimt că
mâine vei scrie despre azi şi despre cât de veseli am fost
despre cât de nemiloasă poate fi bucuria atunci când
o mulţime de întâmplări cumplite se întretaie
cu frontierele care alcătuiesc
ţinutul nostru erotic
asta e viaţa! îmi spui imperfectă în miracolul ei
deschidem braţele o strîngem tare la piept o adulmecăm
o asfixiem apoi plantăm tufe de liliac culegem buchete mari
ne amestecăm umăr cu umăr coapsă cu coapsă degete cu degete
gură cu gură abandon cu abandon amintire cu amintire
mângâiere cu mângâiere gânduri cu gânduri desfătare cu desfătare
după o vreme se nasc prunci revoluţii poeme viscole nori oraşe drumuri
muzee câmpii de sticlă raze de soare artificial pastile cu roşii fluturi gigant
încetul cu încetul ne liniştim ne uităm cum dintr-un ou pestriţ ies învolburate
răzvrătirile noastre
marinela şerban
Nenea Gigi, Mioriticul, ne anunţă, cu obişnuita-i emfază, că a bătut palma cu madam Elena Udrea şi că PNG-ul său va susţine PDL-ul în alegerile pentru primăria generală a Capitalei. Infuzia de electorat a PNG-ului s-ar ridica “la 5-6 procente”, iar cei care nu văd asta “sunt nişte fraieri”, punct. Başca, el e cel care va aduce USL-ul “de la 60% la 27%”.
Cât despre strategia de campanie a domniei sale am aflat următorul lucru: el vine să aducă sabia, nu cartea! Aviz intelectualilor din PDL, în frunte cu nevinovatulToader Paleologu. Domnilor, nu faceţi nici cât negru’ de sub unghia oierului (are aşa ceva sub unghii? brrrr). Expresia asta – vă mai aduceţi aminte? – e asemănătoare cu a Preşedintelui nostru care afirma că “şcoala românească produce tâmpiţi”.
Nu mai lungesc vorba. E duminică şi sunt şi activităţi mai faine decât să-mi pierd vremea cu bizarele fantezii ale lui G.B., de altfel, băiat bun, darnic. Ce nu a înţeles omul nostru, e următoarea chestiune: destinul său e să facă bani pe care să-i împartă oropsiţilor.
Nu eşti matale păstorul unor oi biblice, adevărate? De ce vrei să-ţi schimbi destinul şi să-l mânii pe Domnul? Rămâi la asta, şi fi-vei binecuvântat!
Previziunea mea? Gigi Becali nu va ridica scoru’ PDL, în schimb, va pierde el vreun procent, două, că de, nu toţi românii sunt atât de fraieri încât să nu facă distincţie între football, brânză şi cei care le vor conduce destinele. Dacă se va întâmpla aşa ceva, îi propun lui nea Gigi să-mi solicite serviciile în consultanţă politică. Deşi cred că nu se va mai putea face nimic în privinţa asta.
România nu e nici echipa Steaua, nici strungă de oi, să ştii, matale, nea Gigi.
Asta e! Românul nu vrea să fie fericit şi pace! I s-au oferit toate condiţiile, toate şansele, toate avantajele.
În favoarea acestui Popor de mahala, Puterea a făcut sacrificii enorme, a devenit nepopulară, a căutat să impună binele cu forţa, să inculpe pentru a motiva; ne-a permis, nouă ingraţilor, ciumpalacilor, boschetarilor, leneşilor, viermilor etc., peste 40 de zile de proteste, ne-a tras de urechi atunci când nu ne-am curăţat mizeria aia de zăpadă de 4 metri – un mizilic – din jurul casei, de pe acoperiş, din budă, din coteţul găinilor şi de pe acoperişurile blocurilor unde, ce să vezi, oricine se poate urca pentru că s-au oferit cursuri gratuite de alpinism utilitar oricărui cetăţean şi oricare asociaţie de locatari a fost dotată cu frânghii şi echipamente de protecţie. Ruşine să vă fie, beţivilor!
Apoi, nu această Putere, iubitoare până la a ne trata cu insulte, chibzuită şi bine intenţionată, i-a determinat pe cei nemulţumiţi să-şi caute fericirea pe alte meleaguri unde popoarele sunt nefericite şi supuse unor reguli stricte, unor sisteme eficiente, unde nesatisfăcuţii îşi vor putea pune în valoare competenţele şi de unde vor putea trimite celor rămaşi acasă dolarii şi euroii străinătăţii, că de, economia nu funcţionează cu infuzie de muşetel şi de coada şoricelului?
Şi cum pielea tuturor pârliţilor a devenit aproape transparentă după ce a fost belită prin toate mijloacele fiscalităţii – unii umblă chiar descărnaţi în totalitate -, cum de la Coana UE – care a băgat de seamă, în cele din urmă, că ceva e în neregulă cu probitatea extra-ordinarilor care, de fapt atestă cu sunt J.O. (javre ordinare) – vin semne de împotrivire vizavi de alocarea fondurilor, strategia de a scoate poporul afară din ţara lui s-a dovedit utilă. Ţara nu are nevoie de viermii competenţi, ci de banii lor.
Aşa că, afară cu voi, la produs! strigară Peştii Palatelor.
la casa albă e linişte faimoasa monica
îşi freacă mâinile de fericire rochia albastră
atârnă cumva neliniştită pe scaunul
pe care genunchii nepotoliţi
tremură ca două frunze
ovale
bill şi monica
s-au întors la casele lor
au ars cât au ars în incendiul media apoi
lumina reflectoarelor s-a mutat pe alte evenimente
poate numai dâra trabucului a rămas în sufletul
femeii
bill şi monica au făcut dragoste sau sex sau invers
sau şi una şi alta
a fost momentul lor împotriva făţărniciei prin fereastra deschisă
vântul a intrat răutăcios rochia s-a zbătut îmbătatată de mirosul de
lămâiţă
s-a zbătut cu atâta cumplită bucurie şi în jur nu era nimeni şi bill îşi
ronţăise deja o unghie până aproape îl luase cu leşin pletele monicăi
fluturau biroul oval flutura şi el ceva
în acea zi năucitoare
bill şi monica n-au mai putut s-o ia în direcţii opuse…
într-o bună dimineaţă
ne-am trezit respirând greu
în colonia înnorată a marelui pat
era viscol între noi nu ne vedeam unul pe celălalt
iar deasupra noastră atârna ca un giulgiu alb ninsoarea
ai întins mâna către mine
eu aveam sufletul umflat ca o pâine veche înmuiată în apă
eu aveam degetele frânte ca nişte surcele pentru focul haitei
de oameni
tu aveai un număr de celule inflamate împrăştiate prin toate colţurile
întinderii de 3,20 pe 2,20
tu aveai în ochi ţurţuri din care ciopleai săgeţi
între mine şi tine erau aşchii de gheaţă care ne intrau în carne
mirosea a sânge proaspăt a hrană vie
abia atunci ne-am privit unul pe celălalt cu
o lăcomie crudă fatală
pipăindu-ne pe sub pleoapele scorojite
locurile unde aveam bătături de la
bătaia cu bulgări de întuneric
marinela şerban
Un scriitor ale cărui ziceri conturează exact “tendinţele” literare. Tendinţe literare determinate de contrucţia “supapelor” prin care omul prezentului încearcă eschivarea din guerrilla sistemului în care eficienţa se transformă din calitate în mecanicism al fiinţei. Nu este totuşi un risc? Luându-ne mereu peste picior nu ne transformăm în defăimătorii propriului respect de sine?
„Tragediile cumulate şi tot mai brutale ale secolului precedent au atins, se pare, un consens al saturaţiei. Paradoxal şi nu cu totul ceea ce a urmat a fost un abia mascat refuz al tragediei, devalorizarea prin persiflare. Fisura în arta modernă, conectată la individul des-centrat, rătăcit deşi mereu inventiv într-o societate centrifugă, şi-a atins, s-ar zice, limita, masa critică, şi s-a convertit burlesc: dominaţia alertă a glumei, a umorului şi sarcasmului, a absurdului şi hazului de necaz, a ironiei ca ultima soluţie a lipsei de soluţie.” (Norman Manea într-un interviu din revista “Steaua” nr.1-2/2011)
deschid uşa
dau de-un vârcolac de
zăpadă plesnind din toate limbile reci
cerul este azi un imperiu spre care nu mai avem acces
îmi ling degetele
ultimii stropi de miere i-am dat mesagerului
trimis din oraş în oraş
după cel care ştie să îmblânzească
ninsoarea
iarna asta
e mai puternică decât focul din sobă
milioanele de fulgi sticloşi au alcătuit
sicrie de catifea polară
mă aşez în fotoliul din sicriu
scriu
scri
scr
s
marinela şerban
(din volumul cuburi)
mă trezesc. deschid fereastra. bat pas de defilare
sunt bune şi câteva exerciţii spirituale o rugăciune o mulţumire
îmi pun căciula cu margarete brodate ochelarii de soare îngân ceva
despre cumpăna de frunze uscate. n-am stare. e ger şi parcă ar fi o zi răvăşitoare în mine. după ce am pribegit toată noaptea printr-un somn
agitat simt cum dau năvală în cameră ameţiţi sfincşi de zăpadă
nu ştiu nimic despre ziua asta. trag aer în piept
totul pare neschimbat. toate mărunţişurile par la locul lor
eu nu-mi mai văd capul de bucurie o bucurie tâmpă o bucurie
pe care n-o înţeleg nu ştiu de unde vine poate din vreun resort interior
dintr-o măreţie a risipirii? poate motivul să fie că am învins astă-noapte
vreun duşman neştiut? oricum îmi ies din nări şi din gură aburi care cântă
din trup ies pensule care încep să coloreze primele semne de primăvară
din degete zecile de peniţe scriu grăbite despre păsări voioase despre femei
cu buzele şiroind de flăcări despre bărbaţi cu serviete în care freamătă actele
despre un om al străzii care înghite în sec forfota halucinantă din jurul lui
din cer curg fire subţiri de căldură. din ţurţuri se scurg mărgele
pentru trotuare. crengile par în văzduh nişte soldaţi imponderabili
în depărtare ştim că sunt ecouri ale îngheţului. aici acum lumina dimineţii
ne vine ca turnată. din cafenele se dezlănţuie aromele care înfloresc pe
cerul gurii. printr-o fereastră se furişează tiptil spre stradă vapori din
merele coapte pentru micul dejun. e ora 10. s-a înseninat de tot. norii
s-au scuturat de zăpadă au intrat desculţi în casele lor şuierătoare
marinela şerban
e visul cel care îmi pătrunde în carne
lasă urme de bucurie sau vreun coşmar
ori vreo tulburare de-a dreptul obsesivă -
scântei mari în sânge – sângele fierbe dă în clocote nesăbuite
iată flăcări albastre iată un incendiu în piaţă la birou
la bibliotecă printre rândurile scrise la cursul de dans
în clădirile administraţiei locale afară pe cristalele de
gheaţă neagră în descompunere
dintr-odată e primăvară în tot oraşul ştiri breaking news
tarabe cu mărţişoare mâţişori guguştiuci vrăbii smocuri
de iarbă oameni ai străzii scuturându-se de frig protestele
continuă se strigă se citesc ziare se înfulecă gogoşi de la
ceainăria descolăcită din ţurţuri
mă ajungi din urmă te prind de mână mă prinzi de tine
în mâna ta găsesc viorele le culeg le aşez pe eşarfă presimt că
mâine vei scrie despre azi şi despre cât de veseli am fost
despre cât de nemiloasă poate fi bucuria atunci când
o mulţime de întâmplări cumplite se întretaie
cu frontierele care alcătuiesc
ţinutul nostru erotic
asta e viaţa! îmi spui imperfectă în miracolul ei
deschidem braţele o strîngem tare la piept o adulmecăm
o asfixiem apoi plantăm tufe de liliac culegem buchete mari
ne amestecăm umăr cu umăr coapsă cu coapsă degete cu degete
gură cu gură abandon cu abandon amintire cu amintire
mângâiere cu mângâiere gânduri cu gânduri desfătare cu desfătare
după o vreme se nasc prunci revoluţii poeme viscole nori oraşe drumuri
muzee câmpii de sticlă raze de soare artificial pastile cu roşii fluturi gigant
încetul cu încetul ne liniştim ne uităm cum dintr-un ou pestriţ ies învolburate
răzvrătirile noastre
marinela şerban
