semn de carte între filele ochilor tăi

calendar 2012, ianuarie 30

de fiecare dată când ne întâlnim eşti o altă carte o altă poveste

o altă întâmplare şeherezada din tine niciodată nu doarme gura ta

caută mereu gura mea pe care o închide

 

te plimbi senină prin mine scotoceşti aştepţi ştergi praful amintirile

mă locuieşti aproape tot timpul te aşezi unde ai chef mă zgârii

pe dinăuntru atunci când trec cu privirea peste chipul altor femei

te răstigneşti în mine piroanele tale îmi ies prin plămâni prin coaste

prin genunchi

 

uneori fumezi îmi arzi cu ţigara ficatul mă forţezi să te dau afară

când ieşi afară eşti iar plină de poveşti iar îmi astupi gura iar adormim

în câmp iar ai sânge cu gust de mentă din care-mi dai să beau până când

devin violet abia atunci îţi scoţi tu hârtiile din sertar şi începi să pregăteşti

cei o mie de cocori pentru paza iubirii noastre

 

când mă trezesc te strig te iau în braţe deschid paraşuta sărim în vid

unde noapte nu e zi nu e bucurie nu e tristeţe nu e unde suntem doar noi

noapte zi bucurie tristeţe luând micul dejun născuţi din nou cu nume noi

în carte nouă

 

marinela şerban

 

cartea:  nuclearrr  leonardancuta  turistclujan  riolariu  gabrielasavitsky ragnarslife   cartifaine  ulise   madalinaciucu   literesicifre  soseta  intamplarisavante   convietuire diversediversificate   lunapatrata   teonegura   glontul   chgabriela 

minunile planetei (1) – veronica guerin

un discurs despre NIMIC

sau comportamentul de neacceptat al unui demagog fără talent…

Doar atât pot afirma despre apariţia aproape nedorită a celui pe care l-am votat în 2004, dar nu l-am votat în 2009. Nu aşteptam nimic de la acest Preşedinte care ne-a invitat să plecăm să ne găsim locuri de muncă pe alte meleaguri. Nu mai aştept de mult timp nimic de la el.

A-ţi găsi un loc de muncă oriunde pe această planetă nu e ceva rău. Răul constă în faptul că nimic nu a mişcat în economie. De fapt, ceva a mişcat: banii în conturile lor, în conturile clientelei politice, în buzunarele celor care au fost “convinşi” să se înscrie în UNPR, au mişcat “investiţiile” care nu sunt de folos, salariile managerilor întreprinderilor de stat, salariile managerilor instituţiilor statului, bugetul Preşedinţiei, Guvernului, banii acordaţi tuturor celor care susţin această Putere care nu mai are nimic în comun cu noi…Sau are: această Putere ne sugrumă, ne propune ABISUL…Legea acestei Puteri este violenţa psihică şi chiar fizică; atunci când îţi sărăceşti cetăţenii care nu se mai pot întreţine din punct de vedere medical, educaţional, cultural, atunci când îţi aduci cetăţenii la stadiul de asistaţi social din cauza proastei guvernări, arătându-i apoi cu degetul şi insultându-i, vorbim despre violenţa…Puterii. Această Guvernare ţinută în braţe de acest Preşedinte a fost şi este Campioana De-creaţiei…Lipsiţi de inteligenţă, lipsiţi de un minim patriotism, lipsiţi de hărnicie, încălcând legi scrise şi legi nescrise, indivizii acestei Puteri au încă pretenţia să ne conducă. Dacă sunt atât de convinşi de justeţea acţiunilor lor de ce le e teamă de ANTICIPATE? Poate pentru că nu şi-au “aranjat” încă ploile? I-am luat prin surprindere cu demonstraţiile, le-am stricat planurile? O, da!

Discursul domnului Preşedinte a fost un text pregătit de cineva care parcă ar fi vrut să-i sape groapa. De ce? Pentru că a fost o expunere prolixă, cuvântarea unui Preşedinte care se adresează “poporului” pe un ton aproape dispreţuitor, un discurs pentru oligofreni, pentru persoane care nu au judecată. Puţintel i-a tras de urechi pe acei “bugetari” – probabil, miniştri – care-i sfidează prin opulenţă pe cei din jur. Dar cu teamă, parcă. Să nu-i supere. Ei se cunosc prea bine unii pe alţii şi ştiu că se au “la mână”. Cum ar fi putut domnul Preşedinte să-i critice? Domnul Băsescu a vorbit despre “gafe”. Gafele domniei sale ne costă ani din viaţă. Gafele domniei sale şi a celor pe care-i ţine în braţe sunt atentate la demnitatea noastră, la viitorul nostru. Gafele domniei sale au adus mizerie şi suferinţă, nu reforme. Aproape opt ani de răbdare pentru ce? Nimic nu mi-a spus domnul Preşedinte despre fondurile luate de la FMI…

Nimic nu simte domnul Preşedinte pentru această ţară şi pentru cetăţenii ei…NEAVENIŢI!

———————————

NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu].

marinela şerban

24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române sau “Mica Unire”

Eveniment

 

jurnal de “ciumpalacă” (4) – “inventatorul iubirii” – de gherasim luca

sau inventarul formelor de iubire

Poate fi sinuciderea o formă a iubirii? Probabil că da. Adică să iubeşti atât de mult ce este “dincolo” încât să nu mai ai răbdare până când “frumoasa doamnă” stabileşte clipa. Şi dacă dincolo te aşteaptă dezamăgirea sau nimicul…Este mirarea şi vidul tău! Este imposibilul tău…Este indiscreţia pentru care vei plăti. Este indiscreţia pentru care vei fi răsplătit cu…celebritatea? Rămâne de văzut.

Ieri, după miting am luat hotărârea să merg la teatru. Nu ştiam ce piesă de teatru va fi interpretată. Nu aveam rezervat loc, da’ am încercat. Şi nu am regretat. Am asistat la un magnific spectacol “nonverbal” şi chiar am trecut în zona suprearealismului.

Regia şi scenografia acestui spectacol sunt semnate de Horaţiu Mihaiu, manager la Teatrul “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe Covasna), iar coregrafia îi aparţine Mălinei Andrei.

Distribuţia: Cornel Răileanu, actor la Teatrul Naţional din Cluj, Loredana Grigoriu, actriţă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, studenţi şi tineri absolvenţi de teatru al căror nume îl voi scrie aici întru cinstea lor: Alexandra Tarce, Ana Nicolae, Alice Solomon, Raluca Eremei, Vlad Bîrzaru, Răzvan Popa, Mario Garcia Valdelvira şi Laurenţiu Tudor.

“Inventatorul iubirii” de Gherasim Luca este un monolog, dar un monolog cu un conţinut plin de metaforă, de paradox şi de simboluri. Aventura intelectuală este un act îndrăzneţ care te rupe din ordinea firească a lucrurilor plasându-te într-o zonă a acelei “cubomanii” pe care să ţi-o construieşti aproape în fiecare clipă a unei secunde aşa cum ţi-o doreşti. Un joc conceput de tine din cuburi plăsmuite de tine. O invitaţie la a nu spune nu imaginaţiei oricât ar fi de bizară.

actorul cornel răileanu

momente din spectacol:

dialog: vania  nuclearrr zamfir  ulise  gabriela savitsky  theodora cella  turistclujan  diversediversificate   convietuire  ragnarslife  horatiubuzatu batranutragator riolariu dispecer flaviusobeada  georgevalah  lunapatrata   teonegura  almanahe   danielguta  vipdeva   cartifaine

jurnal de “ciumpalacă” (3) – “oameni vii”

 - fotoreportaj -

Uneori, e mai bine să tac…

plouă? şi ce dacă?

                                                                   avem umbrele!

“proclamaţia” de la deva                                     dorinţe (nu prea creştineşti)

patru “ciumpalace” devence                           “oastea” lui decebal

                                                                 suntem vii!

                                                             trăiesc a doua tinereţe!

                                           nu mai ştiu ce a spus! probabil, ce scrie!

Şi o scurtă încheiere. Am fost pupată pe amândoi obrajii de “boschetar”…Cred că ştiu de ce. Domnu’ cu “Proclamaţia” nu avea lovele să mai tragă la xerox vreo câteva exemplare. I-am dat colea ceva şi după ce “şi-a îndeplinit misiunea” a venit la mine cu un borcan de miere. Na! Amu, miere în buzunare îmi trebuia! L-am rugat să-l caute pe omu’ cu cârja şi să-l fericească! Mai târziu, am dat nas în nas cu ‘mnia-sa, fericitu’, şi am fost pupată! Dreptu-i  că era cam…a-fumat! Oameni!

jurnal de “ciumpalacă” (2) – s-au deschis umbrele

- viziune -

calendar 2012, ianuarie 20

e ianuarie. plouă. oamenii sunt în stradă de şapte zile

şapte zile de ger şapte zile de glasuri răguşite şapte zile de

tăcere. umbrele tac ne conduc avem răni umbrele fac răni

nu le vedem mergem acasă aprindem lumânări judecă-i

Doamne ne punem rivanol ne pansăm o luăm de la capăt

umbrele o iau de la capăt

 

astăzi plouă. astăzi luăm umbrelele. astăzi vom fi o pădure de

umbrele peste care vor cădea bolovanii de tăcere ai umbrelor care

bagă încrâncenarea în noi/ noi umplem umbrele cu înjurături

cu blesteme umbrele se umflă se înmulţesc noi ne împuţinăm la

număr strănutăm bem ceai cu lămâie în cafeneaua înceţoşată de

fum de ţigară în care nervoşi cum suntem ne scoatem gândurile

dăm cu sete în amorţirea celorlalţi peste noi cade ploaie rece

 

umbrele s-au deschis. Din ele nişte gheare frumoase cu inele scumpe

ne apucă de gât ne strâng umbrele se strîng-napoi ne trag în ele timpul

nostru s-a scurs umbrele râd fericite cinic cu sânge rece se bucură

ne-a mers şi de data asta!

 

marinela şerban

 

(cine doreşte poate prelua acest poem menţionând sursa)

 

cu umbrelă: vania  nuclearrr alexandrupetria  zamfir ulise  flaviusobeada  literesicifre  gabriela savitsky  zuleiha  lunapatrata  theodora  diversediversificate  dispecer   glontul   turistclujan 

 

Încă suntem aici!

avem de unde alege

spre deosebire de ieşirile spontane, mitingu' cu autorizaţie s-a ţinut în ţarc

Jurnal de ciumpalacă

fotojurnal cu text

Pentru mine a fost a 4-a zi. După cum am mai spus, am cunoscut o mulţime de oameni, mi-am făcut cunoştinţe noi. Au participat la miting profesori, bibliotecari (chiar şi directorul bibliotecii, acela căruia ani de zile i-am solicitat cărţi la sala de lectură), boschetari (vreo 3), pensionari (mulţi), salariaţi, simpatizanţi ai partidelor şi, în sfârşit, tinerii. Atâtea energii, atâtea individualităţi. În faţa statuii lui Decebal, participanţii la miting, unii dintre ei “veterani” ai acestor zile – printre care mă număr – scandau, în acord deplin, “Jos Băsescu!”, “Jos Guvernul!”, “Noi de-aicea nu plecăm/Nu plecăm acasă/Până nu vom câştiga/libertatea noastră!” (eu le-am propus să înlocuim “libertatea” cu “demnitatea”, nu s-a întîmplat ), “Bucureşti, nu uita/ Deva e de partea ta!” şi altele pe care nu le pot scrie aici pentru că mi-ar deveni blogul pornografic. Pot doar sugera că pensionarii doreau să-i facă ceva Elenei . După care au zis că “nu se murdăresc ei” cu una ca ea.

Dar să lăsăm imaginile să vorbească

În ultima imagine, doi cetăţeni îşi “exprimă” punctele de vedere pe un ton mai “ridicat” . Vladimir Brilinsky, “ultimul dac”  – eu nu am avut impresia că ar fi – l-a întrebat pe cel “bărbos” dacă se simte reprezentat de “tinerii cu eşarfe la gură”. Ceea ce nu ştie domnu’ Brilinsky e faptul că tânărul care a ales să poarte acea eşarfă mi-a spus că nu vrea să fie recunoscut de profesorii care i-au “sfătuit” pe elevi să nu meargă la miting. Dacă acel tânăr trăieşte în această “libertate” cu teama de a se exprima ceva nu funcţionează în această “democraţie”.

Mai multe imagini aici (pt. cei care au cont FB)

Boschetara de Deva

UPDATE: Aţi observat cum se bâlbâie cei de la Putere?

UPDATE: Cei care aveţi un punct de vedere şi nemulţumiri de exprimat lăsaţi televizoarele şi facebookul şi ieşiţi după-masă în stradă la miting!

 

Cătălin Botezatu – “Trei vieţi. Pedeapsa”

Eveniment

UPDATE: Deva – mitingul de ieri pe facebook

Mai mulţi sau mai puţini, devenii încă se adună.