Fără doar’ şi poate
Moartea are gene de deochi peste două-mperecheri de ochi. n-ai cum scăpa, poţi da cu ochii-n patru! am vrut şi am ajuns să latru - moartea îşi ia partea-ntre măsele şi-o-mparte doar cu cucuvele. viu să fiu, de n-aş fi acuma mort cu moartea tot n-aş şti cum să mă port - e moarte, măi, şi e blestem, fir-ar să fie, n-o fugăreşti cu nicio nebunie. era viaţa ca o curvă, dar trăiam! m-aş duce s-o înnod din nou în ham! viaţă răsfăţată fără niciun rost, ca şi o piatră spartă cu o piatră, viaţă-n care-am fost, – oare am fost? o noapte lungă, ca o dungă cenuşie - moartea asta zace ne-ngropată, măi! fir-ar să fie!Îngerii coboară – înecaţi
Adunaţi din nefiind în lume întâi s-au rezemat de cer sfioşi, s-au pus în rând cu păcătoşi, o vreme s-au ţinut într-o aripă strâmbă. pe urmă s-au îmbrobodit cu glume, duhul vinului i-a văruit verzui, pân-ce, îngeri blegi ai nimănui s-au încălecat cu umbrele de fluturi. din noapte scuturaţi, în zi fără de nume au gândit să dea tot pe ce fi-v’atunci. şi-au jucat norocul, pe zece porunci, de n-a rămas sămânţă a nemuririi. într-o mare unde înoată păcătoşi cât păcat încape, Doamne? îngerii coboară înecaţi neam de îngeri se prăpădeşte, Doamne!(Daniel Marian, Căpiţă de fluturi, îngerii mei, Deva, 2011)
Brrr…, fara doar si poate. Apropo, de unde o fi venind apostroful de la doar?
)
Toamna vine, pasarile pleaca, elele se intorc
Apostrofu’ e al poetului, normal…Nu a vrut să renunţe la el…Cica e pe voroavă poporală…Poetul bate…norma…Doar poate să doară fără (să) doară la minte, mă doare!
Pingback: Septembrie dens « Ioan Usca