Claudia-Gabriela Marcu – “Nimic schimbat”

Claudia-Gabriela Marcu, Nimic schimbat, Editura Emia, Deva, 2011

Poeta Paulina Popa, directoarea editurii Emia, grăieşte despre autoare şi despre carte. Autoarea se află, cum altfel, pe muntele Chomolungma. Este la apariţia primului volum, momentele aceastea nu se uită niciodată (ştiu din experienţă ).

Previziuni? Unele optimiste, cu o condiţie. Să se ţină de cuvânt: “Să plec frumos, aş vrea, spre poezie,/Să uit de noaptea aceasta şi de pustiul/Care m-a sufocat,/Apoi a adus haosul în jurul meu.”

I-am dorit autoarei, în scurta mea prezentare din momentul lansării, să se abandoneze poeziei şi poezia o va răsplăti.

EGO SUM QUI SUM/EU SUNT CEEA CE SUNT  

Eu sunt ceea ce sunt…

Iluzie rătăcităîn poezie,

Paragraf neînceput,

Scripete rupt,

Iarbă

Într-un colţ de luminiş…

O paloare,

pe obrazul veştejit.

Eu sunt ceea ce sunt…

Ofrandă ploii reci de vară,

Lacrimă căzută brusc,

De pe pleoapele înlăcrimate,

Zâmbet şters cu radiera,

Râul neliniştit de dor…

Eu sunt ceea ce sunt…

StreetPoets

“STREET POETS Inc. is a non-profit poetry-based peace-making organization dedicated to the creative process as a force for individual and community transformation..”

Copy-paste: 1. TO INSPIRE at-risk youth in the juvenile detention facilities, schools and streets of Los Angeles County to discover and develop their voices as writers, artists and human beings.
2. TO EMPOWER these young people to use the skills and increased self- awareness engendered through the arts to transcend self-destructive lifestyles.
3. TO CREATE a healing community that unites different racial, ethnic and socioeconomic segments of our city around the transformational power of the creative process.

Am ascultat aproape o oră emisiunile postului lor de radio. Pe site-ul lor veţi găsi şi istoria acestei organizaţii care şi-a propus, pe lângă alte activităţi, să pună în practică programe dedicate adolescenţilor şi tinerilor adulţi prin care să-i atragă spre literatură şi scris. Ţin “workshop”-uri  pe aceste teme şi se străduiesc “să sustragă”  “modernelor ocne” pe acei care s-au pierdut în mărăcinişul delincvenţei.

De ce am scris despre această activitate? Poate pentru că mi-aş dori mai multă acţiune din partea scriitorilor din România. Acţiuni în care scriitorii să se implice mai mult în viaţa comunităţilor din care fac parte. Sunt încercări modeste şi în ţara noastră, însă majoritatea acţiunilor au loc doar în marile oraşe. Alo, provincia aude? Sau vrea să rămână în veci provincie.

photo shock

How good it is! It is warm and the green grass grew!

                            de Marinela Şerban (se văd: papucii, şosetele şi omul)

şi io, azi ! De-amu nu mai sunt o percepţie!

Postare fără text :)

Acestui articol i-am acordat importanţă

După ce am citit articolul domnului academician Dinu C. Giurescu, nu m-am putut abţine şi l-am comentat. Amu comentariu conţine câteva năstruşnicii de exprimare, că, deh, graba mare, zăpăceşte scrierea corectă !  Aşa că iertată să-mi fie micimea ştiinţei scrierii în favoarea măreţiei ideii.

ela roseni : *editat*plutacupaparude.*editat**editat* Nu de azi, de ieri m-a luat aşa cu frisoane vizavi de viitorul nostru ca naţiune. Sunt prea multe semne care converg spre direcţii pe care unii nu vor să le vadă sau să le accepte. Întortocherile frazeologice ale legilor, frazele cu înţelesuri multiple, mani*editat*rea (manipularea-n.m), pas cu pas, a românilor – cărora nu li se mai spune români ci \”public\”, \”targhet\”, \”locuitori\” (nu mai vorbesc de mulţime, prostime etc) – sunt tot atâtea metode de a micşora statul (statutul -erată, n.m.) de om şi de cetăţean. Cred că acelaţi lucru se întâmplă la nivel mondial, însă nu toate naţiile acceptă atât de uşor diminuarea importanţei ca cetăţeni ai ţărilor lor cum o facem noi. Nu suntem vigilenţi, acum când toată omenirea a devenit un \”câmp de luptă economic şi politic\”, şi doar o minune va mai păstra această ţară pe noua hartă a geopoliticii. Asta tocmai pentru că nu avem politicieni şi nu dezvoltăm o economie puternică deşi am avea cu ce, slavă Domnului!

                şoc! (cu PHOTO505)

“Poveşti de dragoste”, autori diverşi

(Poveşti de dragoste, Editura Liternet, colecţia S’MPA, 2011)

Prima poveste, care e drăguţă în felul ei, era să mă determine să închid cartea, nu din cauza autoarei primei creaţii, ci din cauza lectorului care a permis ciudăţenia; n-am înţeles: acţiunea se petrecea „(…)într-o primăvară târzie, chiar spre vară” sau iera „în vacanţa de vară”… Bun, poate ţine de sf…

Apoi, tot opintindu-mă, am reuşit să duc la bun sfârşit “proiectul zilei” – citirea cărţii -, iar la sfârşit mi-am dat seama de ceea ce a lipsit. Poveştile sunt drăguţe, “de” revistele femeia sau ioana, însă nu prea am găsit…literatura (am vrut să scriu valoarea literară). Printre cele 16 poveşti obişnuite sunt şi câteva excepţii: Ultima dată (Constantin Cocioabă), Parfumul (Ruxandra Predescu), Întâlnirea (Cristian China Birta), Dragoste de junkie (Bogdan Theodor Olteanu), Întâlnirea (Miruna Molodeţ), 344 de zile cu tine (Luiza Vrînceanu) şi Prima dragoste (Ana Maria Peride).

Editura Liternet are publicate o serie de cărţi digitale pe care le-am „savurat” cu plăcere, pe îndelete. Însă de data asta am rămas cam nedumerită…

Încercare de haiku

 

 

 

 

 

flori de mur în lac.

vârtejul de petale.

părul ei e alb.

Încercare de haiku

Ochi înceţoşat.

Următoarea-ntrebare

ce-ţi va aduce?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—————————————————————————————————-

Info: Un interesant interviu al Wall-Street.ro cu fotojurnalistul Dean Cox – “Cum e să fii plătit cu 600 $ pentru o fotografie”.

Musai de recomandat: actualitatea literară

Lumina sfântă

Cum nu mă pricep, poate cineva mă…luminează. Dacă lumina sfântă a ajuns în jurul orei 20 la Patriarhie cum ajunge ea, în 4 ore, de exemplu, la Satu Mare sau la Negreşti Oaş? Or fi având toate bisericile elicopter? Sunt nedumerită…