Scrieri pe frunze de palmier (I)

 

Astăzi scriu cu tandreţe. Tandreţe fără… obiect. Am aşa o stare… gingaşă. Fără motiv. Sau motivul există însă nu reuşesc să-l identific. Constat doar şi mă las îmbrăţişată de repausul mărinimos. Sunt în altă parte, aiurea, într-o grădină în care încep să răsară colţi de stâncă. Plâng şi văd că stâncile încep să crească. Nu pot plânge prea mult. Dar ştiu că acum am grădina mea cu stânci.

 

*

Am rămas pe gânduri şi colorez. De fapt, încarc un sentiment cu nuanţele imaginaţiei. De fapt, mă întorc în grădină şi las umbrele norilor să mi se imprime în piele.

 

*

Am o piele ca a norilor şi o voinţă ca a stâncilor. Sunt îmbăiată. Fluxul şi refluxul frunzelor de palmier îmi scaldă gleznele. Unde sunt?

 

*

Aaaa… Sunt într-o scoică şi ascult povestea granulelor de nisip. La cât nisip e în jur sunt convinsă că poveştile nu se vor termina niciodată. Am ajuns unde trebuie. Rămân aici să culeg istorii. E locul pe care mi l-am dorit. Nu ştiu dacă mai vreau grădina.

 

*

Lumina soarelui s-a domolit. Pe nisip se aşează râsete. Cine râde? Nu văd pe nimeni. Să fie casa râsului? Îmi amintesc de “casa somnului” şi îmi spun că da, s-ar putea să fi găsit casa râsului.

 

*

În scoică intră un strigăt de bucurie. Nu întreabă dacă e voie, dacă am timp, dacă am chef. Intră şi strigă cât poate de tare. Nu mă mai aud pe mine însămi. Dar sunt fericită că a dat peste mine. Aprind focul şi un fum galben, sclipitor învăluie suspinul locului… Ăsta, suspinul, cum de a ajuns aici?

 

*

Nisipul, nisipul îşi schimbă culoarea. Albi şi roşii, bobocii săi încep să se deschidă repede şi mă trezesc în grădină. Răsăritul deschide poarta. Pe furiş.

 

Mă transform în… produs!

“Loviturile vieţii” îmi dau idei! Mă gândesc să mă transform în produs: PURPLETHINKER. Dacă tot avem tradiţie de la Brâncuşi. “Cuminţenia Pământului”  nu se prea potriveşte cu vremurile. Aşa că am updatat “Gânditorul”. În Londra am găsit cafeneaua “Shakespeare’s Head” – acum ştiu ce  va păţi şi capul meu – , aşa că maestrul Brâncuşi va trebui să suporte binefacerile marketingului.

Îmi doresc să mă vând bine, iar voi sper să treceţi, măcar aşa cu ochiul, pe situl unde m-am scos la vânzare!  În România nu am vrut să mă vând pentru că puneau alţii condiţiile! Aici piaţa e mult mai liberă.

Victor Ponta, românii, politicienii români şi… John Perkins

“Starea naţiunii” priveşte naţiunea, nu? Aşadar, NAŢIUNE,  trezeşte-te!

În 10 ianuarie 2013, Victor-Viorel Ponta a prezentat “starea naţiunii”. Am pierdut emisiunea.  O s-o urmăresc în reluare. Dar am citit presa. Oooook!

Acum: dacă am să-mi exprim opinia să nu ziceţi că sunt pesimistă. Ca întotdeauna, pur şi simplu, îmi pun întrebări. Ceea ce voi scrie nu are legătură cu Victor Ponta. Dar are legătură cu” mersul lucrurilor”.

Normal, voi “cita” din Perkins!

În anii premergători primei mele vizite acolo (John se referă la Ecuador), în 1968, această ţărişoară devenise o victimă de predilecţie a corporatocraţiei. Contemporanii mei şi chiar eu, precum şi echivalenţii noştri corporatişti, reuşiserăm să o aducem la faliment efectiv. I-am împrumutat miliarde de dolari, astfel încât să poată angaja firmele noastre de inginerie şi construcţii care să conceapă proiecte ce aveau să vină în ajutorul familiilor celor mai bogate. Drept rezultat, în aceste trei decenii, nivelul oficial de sărăcie a crescut cu valori între 15-70%, datoria publică a crescut de la 240 milioane la 16 miliarde de dolari, iar partea din resursele naţionale alocată celor mai săraci cetăţeni a scăzut de la 20% la 6%. Astăzi, Ecuadorul trebuie să aloce aproape 50% din bugetul naţional numai pentru achitarea datoriei – în loc să ajute milioane de cetăţeni clasificaţi oficial sub limita sărăciei.

Situaţia din Ecuador demonstrează în mod clar că aceasta nu a fost rezultatul unei conspiraţii, ci un proces apărut în timpul guvernării atât a democraţilor, cât şi a republicanilor, un proces care a implicat toate băncile multinaţionale, multe corporatocraţii şi misiuni de ajutor internaţional dintr-o mulţime de ţări.

Mai scrie Perkins:

Era vremea să ne luăm tributul de la Ecuador (…)

Dacă insistam pe colectarea datoriei, repercursiunile aveau să depăşească mult capacitatea noastră de a le socoti. Nu era vorba numai despre distrugerea culturilor indigene, despre vieţi omeneşti şi despre mii de specii de animale, reptile, peşti, insecte şi plante, dintre care unele ar fi putut conţine tratamente nedescoperite încă pentru o serie întreagă de boli. Nu era vorba numai despre faptul că pădurea tropicală absoarbe gazele – emanate de industriile noastre, contribuind la efectul de seră – şi produce oxigenul esenţial pentru vieţile noastre (…)

(John Perkins – Confesiunile unui asasin economic)

Acestea fiind scrise şi urmărind firul evoluţiei datoriilor noastre, voi ce credeţi? E doar o întrebare.

Va veni şi rândul românilor să plătească datoriile pe care politicienii le-au angajat în numele “trăitului bine”?

Cred că este timpul, mai mult ca niciodată, ca românii să pună piciorul în prag, să spună stop – prin demonstraţii, mitinguri şi greve – acţiunilor care ne vor conduce spre prăpastie. Normal, atunci când e cazul.  Iar pentru asta e nevoie de cunoaştere, de analiză, de vigilenţă. Sunt vieţile noastre în joc, chiar atât de nepăsători suntem cu noi înşine şi cu viitorul odraselor noastre?

Din Londra, 11 ianuarie 2013

M-a prins revelionul 2013 în Trafalgar Square. Piaţa a fost închisă, de jur împrejur – cordon de poliţişti. Nu am mai ajuns la “Roată” (London Eye)  . După miezul nopţii – călcat în picioare unii pe alţii. Trecut botezul cu brio!

Când aveţi timp mai treceţi şi pe aici… Aşa, ca să vedeţi ce ocupaţie am…

LA MULŢI ANI, DRAGII MEI!

N-am cerbi să tragă sania aşa că vă trimit felicitarea cu plutacupaparude:

celucrufrumos  ivanuska  zamfirpop  almanahe  bibliodevafiliala3  adinab tabara-frontiere  ragnarslife  xxweblog  elenaniculescu  childagain  turistclujan  ipunct  lisandrulisandru  bloglenesrau  nscutaru  flaviusobeada  convietuire  soseta-cu-povesti  locultausubsoare  worldofsolitaire   stropidesuflet vasilegogea  cammely  va-invit-sa-cream-un-blog  piratulcinefil  chelarumihaela rooana  teonegura  lunapatrata  rebelul naomikko  simplyuniqueword   tu1074   lafeeblanche  alexandrudanromania arthurelu garapentrudoi  popateapa  gabrielailies  calatoriifestinalente  natycalinescu  imaginecontinua  cristimoise  ratzone  cartifaine workofday corinalazarescu  dragoscalinescu  prgoodadvice  revistapensionarul  poetry-and-haiku  consemnat  elaroseni   zully

Pastila Perkins (PP) :)

Aşa numesc eu lectura acestei cărţi! Pastilă! Imunizare la… manipulare (IM).

O pastilă pentru imunizare la manipulare pe  plutacupaparude!

“După atacurile din 2001 de la World Trade Center şi Pentagon au apărut şi mai multe dovezi despre relaţiile secrete dintre Washington şi Riad. În octombrie 2003, revista Vanity Fair a publicat informaţii care nu mai fuseseră niciodată făcute publice, într-un articol de anchetă intitulat “Saving the Saudis” (“Salvându-i pe saudiţi”). Pe mine personal, povestea despre relaţia dintre familia Bush, Casa de Saud şi familia Bin Laden nu m-a surprins câtuşi de puţin. Ştiam că acele relaţii datau oricum de pe vremea Afacerii de Spălare a a Banilor Arabiei Saudite, începute în anul 1974 şi de pe vremea când George H.W. Bush era ambasador al SUA la ONU (din 1971 până în 1973) şi apoi şeful CIA (din 1976 până în 1977). Ceea ce m-a surprins însă a fost faptul că adevărul ajunsese în cele din urmă la nivelul presei. Vanity Fair trăgea următoarele concluzii: familia Bush şi Casa de Saud, cele mai puternice două dinastii din lume, avuseseră relaţii personale, de afaceri şi politice foarte strânse, care durau de peste 20 de ani…

În sectorul privat, saudiţii susţineau compania Harken Energy, o companie de petrol bătăioasă în care investise George W. Bush. Recent, fostul preşedinte George H.W. Bush şi aliatul său pe termen lung, fostul secretar de stat James A. Baker III, au apărut în faţa saudiţilor la acţiunea de caritate pentru Carlyle Group, discutabil dacă e cel mai mare fond privat de investiţii din lume. Astăzi fostul preşedinte Bush continuă să fie consilier senior al companiei, printre ai căror investitori de pare că se numără şi un saudit acuzat de legături cu grupurile de sprijin terorist…” (John Perkins – “Confesiunile unui asasin economic”, 2007)

Toate aceste citate pe care le reproduc din cartea lui Perkins au un scop: acela de a nu închide ochii la realitatea care ni se impune. Ca români, e cazul să ripostăm ori de câte ori politicienii noştri o iau razna şi se împrumută chipurile ca să ne plătească nouă slariile şi pensiile. Să nu mai înghiţim gogoşile lor! Eu cred că ceea ce scrie Perkins e adevărat şi, chiar dacă sunt împotriva modului în care şi-a câştigat traiul, îl apreciez pentru că a redevenit, din AE, OM. Sau poate ne manipulează chiar el?

Vă mai amintiţi de cartea “Corupţia marilor puteri”?Vă mai amintiţi de cartea “Furtul unei naţiuni”  a lui Tom Gallagher?

Minte de copil! :)

Pe No Name l-am pus AICI! Vrea un nume!

Ocupaţie de femeie serioasă o fi asta?

 

 1. BEEBEEWALKER! (ee: “i” lung)

 

portretul unei zile

pe maestrul olar din albumul greciei

l-am întâlnit în parc l-am rugat să-mi facă un om de zăpadă

la roata lui norocoasă

 

i-am luat tăbliţa cu mărturiile celor cărora le descoperise

peisajele interioare din inimile lor

am luat-o pe genunchi şi am citit o noapte şi o zi

a doua zi şi a doua noapte te-am cunoscut mai bine

iar lângă masa unde am vorbit despre spaţiile marine

despre întinderile pustii ale insulelor fără vară

omul de zăpadă din lut săpa după rădăcinile lui de gheaţă

 

e destul de limpede ce a urmat aşa că nu voi mai scrie aici

un text literar despre o noapte în doi lângă un om de zăpadă

s-au scris atâtea texte despre nopţile unora altoara ba

unii au scris despre intimitatea lor în cele mai nedelicate moduri

iar lumea îi iubeşte îi aplaudă le cumpără cărţile parcă

pe undeva ne este frică de sensibilitate căruia îi spunem sirop

ne este greaţă de ea

de aceea nu mai vor oamenii de zăpadă să fie alături de noi

îşi iau paşaport pentru civilizaţiile îngheţate

unde oamenii stau lângă oamenii de zăpadă

le toarnă ceai când ei vorbesc  despre spaţiile marine

despre întinderile pustii ale insulelor fără vară…

 

Marinela Şerban, London

 

Aici am creat primul meu “textile design“…

 

oameni de zăpadă cărora le urez de pe acum “la mulţi ani!” pentru 2013: celucrufrumos   ivanuska   zamfirpop   almanahe   bibliodevafiliala3   tabara-frontiere  lisandrulisandru  xxlweblog elenaniculescu  ragnarslife  turistclujan ipunct  workofday  prgoodadvice  revistapensionarul  nscutaru  bloglenesrau  flaviusobeada  convietuire soseta-cu-povesti  locultausubsoare worldofsolitaire   adinab   anausca  stropidesuflet  cammely  va-invit-sa-cream-un-blog  piratulcinefil  chelarumihaela  rooana  rokssana teonegura   lunapatrata   rebelul  naomikko   simplyuniqueword  tu1074  childagain  kiusimus fluxnews  lafeeblanche

 alexandrudanromania   garapantrudoi  popateapa arthurelu  gabrielailies calatoriifestinalente natycalinescu   imaginecontinua  cheiatemporale   cristimoise  ratzone  cartifaine  corinalazarescu  atdoru   

 

 

Technorati token: GD7TYZR2CVU3

Sărbători fericite!

Tot cu jucăria cea nouă! Ribbet.com

Ribbet.com

Cum sunt pasionată de jocuri am tot căutat un editor foto cât mai simplu şi cât mai “jucăuş”. L-am găsit pe “ribbet” şi am tras o raită prin el. Nici nu e musai să

vă înregistraţi sau să îl descărcaţi. L-am adus pe “ribbet” pe PLUTĂ!

Bucuraţi-vă şi voi!

 

 

se întâmplă lucruri ciudate

învăluire în miracol roşu norocos în care să ne adâncim visurile

nopţile magice ale lui decembrie sunt legi scrise cu alb şi gheaţă

 

afară e o mare casă de oaspeţi în care toată lumea se îmbrăţişează

pe jumătate fericită pe jumătate aşteptând cu înfrigurare noul an

cu toate ale lui şomaj greve măriri de taxe corupţie războaie

preluări ostile de companii uniuni dezmembrări  examene de conştiinţă

reveniri în braţele îngerului dezamăgiri renunţări la credinţă căutări de sine

toate dar toate încorporate în inelul sfărâmicios al speranţelor

 

afară e o mare casă de oaspeţi în care intrăm să ne bucurăm de sfinţenia zilelor

în alb-cenuşiul atmosferei explodează luminile beculeţelor colorate artificiile

mirosurile îmbietoare din patiseriile unde ne reculegem cerul gurii urările de

sănătate noroc implorările cerşetorilor durerea copiilor pentru care nu există

moş crăciun afară e o mare casă de oaspeţi pentru cei fără casă afară

e o mare casă goală

 

Marinela Şerban

London,  19 decembrie 2012