monica lewinsky şi rochia albastră

calendar 2012, 20 februarie

la casa albă e linişte faimoasa monica

îşi freacă mâinile de fericire rochia albastră

atârnă cumva neliniştită pe scaunul

pe care genunchii nepotoliţi

tremură ca două frunze

ovale

 

bill şi monica

s-au întors la casele lor

au ars cât au ars în incendiul media apoi

lumina reflectoarelor s-a mutat pe alte evenimente

poate numai dâra trabucului a rămas în sufletul

femeii

 

bill şi monica au făcut dragoste sau sex sau invers

sau şi una şi alta

a fost momentul lor împotriva făţărniciei prin fereastra deschisă

vântul a intrat răutăcios rochia s-a zbătut îmbătatată de mirosul de

lămâiţă

s-a zbătut cu atâta cumplită bucurie şi în jur nu era nimeni şi bill îşi

ronţăise deja o unghie până aproape îl luase cu leşin pletele monicăi

fluturau biroul oval flutura şi el ceva

 

în acea zi năucitoare

bill şi monica n-au mai putut s-o ia în direcţii opuse…

 

marinela şerban

 direcţii: ivanuska  celucrufrumos   cella  almanahe   ilarie8   zamfirpop   blogulise   colectionara    turistclujan    diversediversificate   convietuire   chgabriela   loreleimihalcea  naomikko  lunapatrata   teonegura   piratulcinefil   kiusimus   …

ninsoarea atârnă ca un giulgiu alb

calendar 2012, februarie 19

într-o bună dimineaţă

ne-am trezit respirând greu

în colonia înnorată a marelui pat

era viscol între noi nu ne vedeam unul pe celălalt

iar deasupra noastră atârna ca un giulgiu alb ninsoarea

 

ai întins mâna către mine

eu aveam sufletul umflat ca o pâine veche înmuiată în apă

eu aveam degetele frânte ca nişte surcele pentru focul haitei

de oameni

tu aveai un număr de celule inflamate împrăştiate prin toate colţurile

întinderii de 3,20 pe 2,20

tu aveai în ochi ţurţuri din care ciopleai săgeţi

între mine şi tine erau aşchii de gheaţă care ne intrau în carne

mirosea a sânge proaspăt a hrană vie

 

abia atunci ne-am privit unul pe celălalt cu

o lăcomie crudă fatală

pipăindu-ne pe sub pleoapele scorojite

locurile unde aveam bătături de la

bătaia cu bulgări de întuneric

 

marinela şerban

 

ca oasele strânse-ntr-un cleşte încins

calendar 2012, februarie 18

am răsturnat toate călimările cu cerneală neagră

toate margaretele toate crizantemele toţi trandafirii  s-au înnegrit

în sfârşit vedeam şi eu cum e să fie lumea în negru în negru

în negru m-am însămânţat să cresc la primăvară verde verde verde

 

voi fi un lanţ verde un lanţ de flăcări verzi

care se va strânge se va tot strânge în jurul soarelui în jurul sufletelor

funingine verde mucegai verde hrubă verde iglu de funingine verde

peste tot ce e pur peste tot ce e limpede peste tot ce e proaspăt

 

ploaie de alcool verde ploaie de alcool verde care se aprinde în drum

spre casa poporului

cocoaşă de ploaie verde încinsă peste gloduroasa stare de spirit care

ne-a fost rânduită de un preşedinte-jucător răsărit de la stânga la dreapta

restaurantului cireşica fie-i numele pomenit cu

cerneală neagră!

 

marinela şerban

 

flăcări: ivanuska  celucrufrumos   almanahe   cella   danieltguta   cititordeproza  naomikko  theodora0303   chgabriela   rokssana   mesterulmanole   loreleimihalcea  convietuire   lunapatrata    …

de-formare/re-formare a sinelui?

Un scriitor ale cărui ziceri conturează exact “tendinţele” literare. Tendinţe literare determinate de contrucţia “supapelor” prin care omul prezentului încearcă eschivarea din guerrilla sistemului în care eficienţa se transformă din calitate în mecanicism al fiinţei. Nu este totuşi un risc? Luându-ne mereu peste picior nu ne transformăm în defăimătorii propriului respect de sine?

„Tragediile cumulate şi tot mai brutale ale secolului precedent au atins, se pare, un consens al saturaţiei. Paradoxal şi nu cu totul ceea ce a urmat a fost un abia mascat refuz al tragediei, devalorizarea prin persiflare. Fisura în arta modernă, conectată la individul des-centrat, rătăcit deşi mereu inventiv într-o societate centrifugă, şi-a atins, s-ar zice, limita, masa critică, şi s-a convertit burlesc: dominaţia alertă a glumei, a umorului şi sarcasmului, a absurdului şi hazului de necaz, a ironiei ca ultima soluţie a lipsei de soluţie.” (Norman Manea într-un interviu din revista “Steaua” nr.1-2/2011)

întrebare: ivanuska gabrielasavitsky  almanahe  costyconsult  cella  filumenie    zamfirpop  blogulise  ragnarslife  turistclujan worldofsolitaire convietuire   literesicifre theodora0303 madalinaciucu naomikko  cartifaine chgabriela loreleimihalcea  diversediversificate  fewstuff   unalt   lunapatrata   teonegura   ziduldehartie   mysfan   …

a crăpat gerul

calendar 2012, februarie 12

deschid uşa

dau de-un vârcolac de

zăpadă plesnind din toate limbile reci

 

cerul este azi un imperiu spre care nu mai avem acces

 

îmi ling degetele

ultimii stropi de miere i-am dat mesagerului

trimis din oraş în oraş

după cel care ştie să îmblânzească

ninsoarea

 

iarna asta

e mai puternică decât focul din sobă

milioanele de fulgi sticloşi au alcătuit

sicrie de catifea polară

 

mă aşez în fotoliul din sicriu

 

scriu

scri

scr

s

 

marinela şerban

 

(din volumul cuburi)

răpitoare

calendar 2012, februarie 11 – recuperări -

pasărea acestei dimineţi

împerecheată cu disperatul coşmar al nopţii

mi-a scăpat printre degete înainte de

ai smulge forma poetică şi

 

pentru că nu am scris niciun cuvânt

în palmă linia vieţii ia formă de suliţă aşa

 

o să-mi stea în coastă întreaga zi peste care

de pe-acum se aşterne îngheţul

 

vino, pasăre, ia blocul ăsta de gheaţă şi

scoate-mă din el!

 

(din volumul cuburi)

 

marinela şerban

ajutor: ivanuska  adinab  almanahe  costyconsult  cititordeproza   literesicifre   gabrielasavitsky   madalinaciucu   chgabriela  lunapatrata  teonegura  zamfir  blogulise  filumenie   florinapacuraru   diversediversificate  …

 

 

nu contează titlul

calendar 2012, februarie 10

lovesc cu sete. mă scutur de snobisme. am să mă transform într-o

poetă nemaivăzută nemaiauzită cu părul lung precum o manta de ploaie

cu arcurile sprâncenelor încărcate de curent. în pomii pictaţi de mine se vor coace legumele. în grădina cu trandafiri voi planta palmieri de hârtie. de-acum

voi tortura fiecare cuvânt fiecare metaforă. le voi scutura de sensurile lor

ceea ce va stârni o mare îndârjire printre uriaşii de nisip care stau înfriguraţi

în casa mea din salcie

 

cine-mi va citi poemele îşi va lua lumea-n cap. va trăi într-o ţară a lapoviţei

nu-şi va putea da niciodată cizmele jos. în fine. voi urca în triumf cât pot de adânc treptele dislocate ale spaţiilor rotunde din obiecte. de fapt  cel mai mult îmi plac poemele care nu spun nimic dar în care imaginile sunt greu de înghiţit de minţile lipsite de mişcare. dacă nu voi face istorie mă voi lăsa captată într-o eprubetă. apoi prin reducere la absurd îmi vor creşte rădăcini crengi ramuri abisuri fii şi fiice

 

acum iată-mă comprimată într-o capsulă de carne reactivând emoţii vio-lente
întâmplări din clarobscurul memoriei. abateri de la conduita ritmată a clipelor
nimeni nu este în cercul în care m-am închis. nimic după ziua dintâi a poemului
pe care l-am scris astă-noapte. sunt fărădezbor fărădecopertă fărădetitlu
fărădelocdeînchinare fărădeancoră fărădeaşternut alunecoasă precum lumina
din apă. apă scrisă cu ciobul dintr-un vitraliu nereuşit în care mi-am lăsat o

unghie cu fulgere

 

marinela şerban

 

cuvinte pe ape: ivanuska  popateapa   gabrielasavitsky   cella   flaviusobeada    madelin  turistclujan  diversediversificate   naomikko   pierdutaprintreranduri   cititordeproza   zamfirpop   blogulise  convietuire   almanahe  lunapatrata teonegura  rokssana   madalinaciucu  cartifaine   …

 

când norii se plimbă dintr-o strachină în alta

calendar 2012, februarie 8

mă trezesc. deschid fereastra. bat pas de defilare

sunt bune şi câteva exerciţii spirituale o rugăciune o mulţumire

îmi pun căciula cu margarete brodate ochelarii de soare îngân ceva

despre cumpăna de frunze uscate. n-am stare. e ger şi parcă ar fi o zi răvăşitoare în mine. după ce am pribegit toată noaptea printr-un somn

agitat simt cum dau năvală în cameră ameţiţi sfincşi de zăpadă

 

nu ştiu nimic despre ziua asta. trag aer în piept

totul pare neschimbat. toate mărunţişurile par la locul lor

eu nu-mi mai văd capul de bucurie o bucurie tâmpă o bucurie

pe care n-o înţeleg nu ştiu de unde vine poate din vreun resort interior

dintr-o măreţie a risipirii? poate motivul să fie că am învins astă-noapte

vreun duşman neştiut? oricum îmi ies din nări şi din gură aburi care cântă

din trup ies pensule care încep să coloreze primele semne de primăvară

din degete zecile de peniţe scriu grăbite despre păsări voioase despre femei

cu buzele şiroind de flăcări despre bărbaţi cu serviete în care freamătă actele

despre un om al străzii care înghite în sec forfota halucinantă din jurul lui

 

din cer curg fire subţiri de căldură. din ţurţuri se scurg mărgele

pentru trotuare. crengile par în văzduh nişte soldaţi imponderabili

în depărtare ştim că sunt ecouri ale îngheţului. aici acum lumina dimineţii

ne vine ca turnată. din cafenele se dezlănţuie aromele care înfloresc pe

cerul gurii. printr-o fereastră se furişează tiptil spre stradă vapori din

merele coapte pentru micul dejun. e ora 10. s-a înseninat de tot. norii

s-au scuturat de zăpadă au intrat desculţi în casele lor şuierătoare

 

marinela şerban

nori senini: ivanuska  cartifaine   epistolepentruzeus   zamfirpop  blogulise  turistclujan   worldofsolitaire   xxlweblog  cella  gabrielasavitsky colectionaramodoro    madalinaciucu   fewstuff   literesicifre   piratulcinefil   cititordeproza   naomikko   lunapatrata   teonegura   madelin   …

special: ionuţ copil

Lansare CD – muzică religioasă

 

Vă aşteptăm cu bucurie!